Publicat pentru prima oară în anul 1878, romanul ”Ulița popimii” de Nikolai Leskov a fost foarte bine primit de publicul cititor. Anton Pavlovici Cehov îl adora pe acest scriitor, devenind buni prieteni.
Întâlnim aici personaje naive și exuberante, personaje
înțelepte și blânde, personaje egoiste și viclene, întâmplări comice și
întâmplări dramatice. Înfățișând clericii orașului Stargorod și întâmplări din
viața lor, autorul prezintă toate acestea cu umor și înțelegere pentru slăbiciunile
omenești. Pare că a ținut seama de maxima latină ”Ridendo castigat mores”.
”- Ei, atunci ia să vedem: cine-i aici, in Stargorod, cel
mai mare dusman al tău? Spune-mi-l numai și-apoi las’de n-o simți el ce grea mână
are Termosesov!
- Dușmani am mulți...
- Spune-mi-i pe cei mai răi, pe cei mai îndrăciți.
- Cei mai răi sunt doi.
- S-a zis cu ei! Cum îi cheamă? Repede!
- Unul... e diaconul de aici, Ahilla.
- Moarte lui Ahilla!
- Celălalt: protopopul Tuberozov.
- Praf se-alege de protopopul Tuberozov!
- Aici la noi toată lumea, tot orașul ține cu Tuberozov.
- Și ce? Țina cât vor. Termosesov se are bine cu cei de
sus, nu se teme el de nici un fel de lume și de nici un fel de orașe.
- De altfel, nici autoritățile de-aici, din localitate,
nu prea-l înghit pe Tuberozov.
- A, nu prea-l înghit? Atunci cu atât mai sigur s-a
terminat cu el! Ei, și-acum, dă-mi și tu o arvună mai acătării... Cum zice
Heine în Atta Troll: ”Iubește-mă și fii a mea, Irodiada!”
De data asta, Biziukina îl sărută cu bravură.”
”El socotea că toți cei ce-i ieșeau în cale existau numai
fiindcă îi văzuse el, Termosesov, la un moment dat. Drept care, Termosesov
dispunea cum voia el de oricine-i ieșea în față, îl exploata fără prea multă
vorbă și cu cel mai mare tupeu posibil și, după ce-l storcea ca pe o lămâie, îi
făcea vânt cât colo și-l uita, pur și simplu îl uita. Exprimându-se cinic, omul
acesta vădea totuși și o incontestabilă candoare, spunând ”Eu niciodată, după
ce-l belesc pe unul, nu-i țin supărare” Și chiar așa era.
Termosesov uitase demult și cu totul de Bornovolokov;
însă după ce pusese gabja la Moscova pe inspector, nu-i mai dăduse drumul, își
spunea ”O să mă țin scai de el!” Precum și făcea.
Când o cunoscuse pe Biziukina, îi venise gust s-o
curteze, deci o curtase, apucându-se apoi, dracu’ știe de ce, să-i lărgească
orizontul cultural-politic. Îi trăsnise prin cap că ar putea trece pe numele
lui colierul ei cu briliante, ceea ce chiar și făcuse, dosindu-l apoi cu
iscusință. Dacă, Doamne ferește, s-ar fi ajuns la percheziție în locuința lor,
colierul ar fi fost găsit nu la Termosesov, ci la Bornovolokov, căruia hoțul îi
desfăcuse într-un loc căptușeala mantalei, vârâse colierul în căptușeală și
apoi cususe totul la loc.
Când i se plânsese Biziukina de protopop, Termosesov,
făgăduindu-i Biziukinei c-o să-l șteargă pe Tuberozov de pe fața pământului,
vorbise doar așa, în vânt; mai pe urmă, însă, îi surâsese ideea să-și facă din
Tuberozov o trambulină ce i-ar fi înlesnit recomandarea ca agent informator
”foarte capabil” și de-aici înainte nimic și nimeni pe lume nu l-ar fi putut
opri să facă orice ca să-și poată îndeplini planul.”
”Saveli Tuberozov coborî glasul.
- Zice că-s ”maniac”, da’ uite, chiar și el mi-a
destăinuit că... îi pusesem o întrebare: ”Or fi, n-or fi mărunțișuri, dar toate
câte ți le-am spus arată clar ce soi de atmosferă morală domnește în societatea
noastră de azi. Dacă de pe acum n-o putem scoate la capăt cu mărunțișurile
aceste, apoi cum crede ocârmuirea c-o s-o scoată la capăt mai târziu, după ce
or spori ele și n-or mai fi mărunțișuri?” Drept răspuns, Tuganov, cu năravul
ăsta al nostru rusesc, pe care eu nu-l pot suferi, năravul de-a face glumă din
orice, se-apucă să-mi înșire o anecdotă, ce-i drept foarte nimerită în
chestiunea pe care o discutasem cu el, numai că, ținând seama de haina mea, nu
m-aș încumeta s-o spun nimănui altcuiva în afară de tine.”
Citatele au fost preluate din volumul ”Ulița popimii” de
Nikolai Leskov, tipărit de editura Contra Mundum, București, 2023.
Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la
Suzana.
https://suzanamiu.blogspot.com/2024/09/citate-favorite-179-verificarea.html
RăspundețiȘtergereAm introdus-o in tabel. Am vazut ca ai mai facut o postare. O sa o pun si pe cealalta.
In ultimul timp, ai postat doar carti de care nu am auzit, ba chiar nici nu le-am vazut prin libraria mea. Cred ca a fost cumva spumoasa si placut de citit!
Noapte buna, draga Zina! Un octombrie cu sanatate si bucurii!❤️😘
Eu zic ca ăsta e idealul, să ne aducem noutăți unii altora, nu? :)
ȘtergereSănătate și numai bine, dragă Suzana!
Si eu ma bucur sa gasesc carti pe care nu le am! :)
RăspundețiȘtergereIn general, cam tot ce am citit de autori rusi mi-a placut. Multa vreme, daca ma intreba cineva care e cartea mea preferata raspundeam Amintiri din casa mortii :))))). Stiu cum suna dar asa era... Mi-a placut cartea aceea.
Pupici cu drag
ps: in schimb, cartea aceasta m-a dus cu gandul la un puzzle de 1000 de piese cu o tematica de iarna, realizat dupa tabloul unui pictor rus.(Boris Kustodiev).