CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON. Povestire pe scurt (9)

ROMAN DE JULES VERNE.

Urmare la Cinci săptămâni în balon (8)

CAPITOLUL XXII

Mănunchiul de lumină. Misionarul. Răpirea la lumina artificială. Puțină speranță. Îngrijirile doctorului. Traversarea unui vulcan.

Fergusson căută cu fâșia de lumină pe pământ până când zăriră la picioarele unui stâlp un alb tânăr, cu părul lung, slab și plin de sânge. Era un preot misionar.

Coborâră încet balonul, în timp ce Fergusson rotea fâșia de lumină în jurul stâlpului. Negrii, speriați, fugiră în colibe. Nacela ajunse la prizonier și Kennedy îl apucă și îl trase sus, în timp ce Joe arunca din balast. Totuși, balonul nu se ridică, fiindcă un negru se agățase de fundul nacelei.

Călătorii aruncară unul dintre marile bidoane cu apă. Victoria făcu un salt în aer, apoi făcu încă unul și urcă și mai mult. Negrul își dăduse drumul pe pământ, zdrobindu-se de el.

Francezul își reveni în simțiri și le mulțumi că îl salvaseră de la o moarte crudă, dar le spuse salvatorilor săi că nu mai are mult de trăit. Fergusson îi dădu îngrijiri medicale cu multă atenție, iar bolnavul adormi.

A doua zi, misionarul le mulțumi din nou și ceru vești din Europa, din Franța, de unde plecase în urmă cu cinci ani. Fergusson îi povesti, în timp ce bărbatul bău câteva cești de ceai întăritor. După aceasta, povesti și el câte ceva despre viața lui.

Intrase de tânăr în tagma preoților misionari și, la vârsta de douăzeci de ani, plecase în Africa. Înfruntând mari lipsuri și pericole ajunsese în zona Nilului superior. Acolo căzuse prizonier la un trib din Nyambarra. Tribul fusese împrăștiat într-o luptă cu alt trib și îl abandonase pe preot. Acesta își continuase drumul timp de doi ani. Se stabilise în tribul Nyam-Nyam și trăise acolo aproape un an. În urmă cu câteva zile șeful tribului murise, iar ceilalți îl învinuiseră pe el pentru moartea șefului. Hotărâseră să-l jertfească și era torturat de 40 de ore atunci când fusese salvat.

După ce povesti toate acestea, misionarul căzu din nou în agonie și nu își reveni decât puțin, când trecură deasupra unui vulcan aflat în plină activitate.

CAPITOLUL XXIII

Mânia lui Joe. Moartea preotului. Priveghiul. Ariditate. Înmormântarea. Blocurile de cuarț.  Halucinația lui Joe. Povara prețioasă. Trecerea peste munții auriferi. Începuturile desperării lui Joe.

Către sfârșitul nopții preotul își dădu ultima suflare. Plângând, cei trei exploratori se rugară pentru sufletul lui. Dimineață plecară și, ajungând deasupra unor munți pustii, aruncară ancora. Joe adună o grămadă mare de pietre în nacelă, pentru a asigura coborârea doctorului și a lui Kennedy. Căutând o văgăună unde să îl îngroape pe preot, doctorul observă ceva ciudat la pietrele de pe jos.

După îngropăciune, doctorul le spuse tovarășilor săi că preotul se odihnea într-un zăcământ de aur. Joe ceru voie să înlocuiască lestul din saci cu bolovanii prețioși. Doctorul se învoi, dar îi atrase atenția să nu cârtească atunci când va trebuie să arunce lest din nacelă.

Când să pornească mai departe, balonul nu se urnea din loc. Doctorul Fergusson îi ceru lui Joe să arunce lest. Acesta aruncă cu greu o piatră, apoi încă una, pândind momentul în care balonul avea să se ridice în aer.

* * *

Urmează Cinci săptămâni în balon (10)