25 iulie 2019

CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON. Povestire pe scurt (8)

ROMAN DE JULES VERNE.

CAPITOLUL XIX

Nilul. Muntele tremurător. Amintiri din patrie. Povestirile arabilor. Nyam-Nyam. Victoria fuge de salva de tunuri. Ascensiunile aerostatice. Doamna Blanchard.
În timp ce balonul se îndepărta de cursul Nilului, doctorul Fergusson le confirmă tovarășilor săi de drum reușita expediției. Până aici traseul le fusese oarecum cunoscut din relatările celor ce fuseseră pe acolo înaintea lor. De acum înainte aveau să parcurgă regiuni necunoscute.
Regiunea peste care treceau era locuită de antropofagi cu un nume ușor amuzant la prima vedere: Nyam-Nyam.
În dimineața următoare, vremea se schimbă. Musonul începu să sufle violent, iar călătorii avură grijă să fixeze tot ce se mișca.

CAPITOLUL XX

Sticla cerească. Smochini-palmieri. ”Mammouth Trees”. Arborele războiului. Echipajul înaripat. Luptele între două populații. Masacrul. Intervenție divina.
Vântul deveni și mai violent, bătând când într-o direcție, când în cea opusă. De jos, negrii urmăreau înmărmuriți mișcările Victoriei. Cei trei călători observară cu interes un smochin în a cărui coroană se prinsese pământ, adus de vânt probabil. În pământ încolțise o sămânță de palmier, iar acum cei doi pomi trăiau unul peste altul.
Apăru o pădure de smochini foarte înalți, care stârniră mirarea lui Kennedy. Fergusson îi spuse însă că în America sunt arbori și mai înalți, bătrâni de mii de ani.
Între timp, ajunseră deasupra unor colibe așezate în cerc. În centru se afla un arbore în care atârnau o mulțime de capete de oameni. Era arborele războiului. Trecând mai departe, ajunseră deasupra altui sat. Aici zăceau în praf cadavre de oameni mâncate pe jumătate, cărora le dadeau târcoale hienele și șacalii.
Călătorii observară apoi în depărtare câteva cârduri de vulturi. Fergusson se cam temu, căci învelișul balonului nu ar fi rezistat la împunsăturile ciocurilor lor. Nu se întâmplă însă nimic, fiindcă se pare că vulturii erau aceia care se temeau de balon.
Ajunseră apoi deasupra unei câmpii unde două triburi duceau o luptă înverșunată. Câteva din multele săgeți pe care trimiteau unii asupra altora fură îndreptate spre balon. Călătorii se grăbiră să urce, ca să nu pună aerostatul în pericol. Îndepărtându-se, observară cum, de îndată ce doborau un dușman, luptătorii îi tăiau capul, iar femeile se repezeau și puneau capetele în grămezi.
Îndepărtându-se, cei trei își exprimară greața și revolta pentru ceea ce văzuseră. Veni apoi seara și aruncară ancora într-un arbore înalt.

CAPITOLUL XXI

Zgomote ciudate. Un atac nocturn. Kennedy și Joe în pom. Două împușcături. Ajutor! Ajutor! Răspunsul în limba franceză. Dimineața. Misionarul. Planul de salvare.
Pe la miezul nopții, pe când era de pază, Kennedy observă niște luminițe îndepărtate. Deveni și mai atent și, în scurt timp, observă niște forme umane care se strecurau sub pom. Îi trezi pe tovarăși săi și se pregătiră să întâmpine oaspeții nepoftiți.
Când capetele negrilor se iviră la marginea nacelei, călătorii traseră cu armele. Izbucniră mai multe țipete și negrii fugiră. Exploratorii auziră însă și un glas care cerea disperat ajutor în limba franceză.
Cei trei se sfătuiră cum să facă să îi vină în ajutor francezului. Până la urmă, Fergusson propuse să se deplaseze deasupra locului de unde se auziseră strigătele, să arunce balast și să-l ia pe bietul om.
Pentru asta, legă la capetele pilei Bunsen doi cărbuni apoi le apropie vârfurile, producând o lumină orbitoare.

* * *

Un comentariu:

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !