CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON. Povestire pe scurt (5)

ROMAN DE JULES VERNE.

Urmare la Cinci săptămâni în balon (4)

CAPITOLUL XIII

Schimbarea timpului. Frigurile lui Kennedy. Medicamentul doctorului. Călătoria pe jos. Bazinul Imengé. Muntele Rubeho. La șase mii de picioare înălțime. Popas de o zi.

Vremea se schimbă și călătorii avură de înfruntat o ploaie violentă. Din pământul mocirlos se înălțau puternice emanații de hidrogen sulfurat. Kennedy fu cuprins de friguri, dar Fergusson îl liniști. Urma să ridice aerostatul deasupra norilor, la aer curat și la soare, adevărate medicamente pentru bolnav. Într-adevăr, după câteva ore Kennedy se simți mai bine.

Ajunși la munții Rubeho, balonul trebui să urce și mai mult, în aerul rarefiat. Un curent rapid de aer îl duse dincolo de crestele munților, apoi vântul se linști. Balonul fu coborât și ancora aruncată se agăță de ramurile unui sicomor uriaș. Kennedy și Joe își luară puștile și coborâră pe pământ, să vâneze ceva pentru masa de seară.

CAPITOLUL XIV

Pădurea de arbori care dau gumă. Antilopa albastră. Semnalul de adunare. Un asalt neașteptat. Kanyemé. O noapte sub cerul liber. Mabunguru. Jihue-La-Mkoa. Provizie de apă. Sosirea la Kazeh.

Ținutul uscat părea pustiu. După o oră și jumătate de mers, cei doi ajunseră într-o pădure de arbori care dau gumă. În scurt timp Kenney împușcă o antilopă cu blana albăstruie, albă pe pântece. Aprinseră un foc și, până să se formeze jeraticul, jupuiră antilopa și scoaseră costițele și mușchii.

Tocmai se terminase de fript carnea, când cei doi auziră un foc de pușcă. Strânseră repede fripturile și porniră în grabă spre aerostat. Mai auziră un foc, apoi încă unul. Când ajunseră să vadă balonul, observară vreo treizeci de inși care săreau în jurul sicomorului și urlau. Alți câțiva se cățăraseră în copac și ajunseseră la ramurile cele mai înalte, fără să ia în seamă focurile trase de doctorul Fergusson.

Apropiindu-se, Kennedy și Joe își dădură seama că atacatorii erau maimuțe, nu oameni. După câteva focuri de armă, maimuțele fugiră și cei doi urcară în nacelă. Mâncară friptura și băură grog, apoi aerostatul se înălță și intră într-un curent de aer mai rapid.

Spre seară, aerostatul plutea deasupra ținutului Kaneyemé. Călătorii văzură de sus satele cufundate în pădurile de baobabi și arbori de papaia, unde oamenii și animalele trăiau laolaltă în colibe rotunde, asemănătoare unor clăi de fân.

Dormiră liniștiți, cu tot concertul animalelor. Dimineață ajunseră deasupra masivului Jihue-la-Mkoa. Aruncară ancorele și una se înțepetni într-o crăpătură de stâncă. Joe coborî, luând cu el un butoiaș pentru apă. După ce îl umplu, culese un fel de moșmoane, observând că maimuțele le mănâncă cu lăcomie.

Plecară mai departe și după prânz ajunseră deasupra orașului Kazeh. În  două zile străbătuseră un drum pentru care căpitanii Burton și Speke avuseseră nevoi de patru luni și jumătate ca să îl parcurgă.

* * *

Urmează Cinci săptămâni în balon (6)