CITATE FAVORITE (115) ”Fata cu portocale” de Jostein Gaarder

Iată-l din nou pe Jostein Gaarder, deja cunoscut aici prin romanele ”Lumea Sofiei” și ”Castelul din Pirinei”. Este evident acum că preferă să scrie romane gen ”epistolare” și le scrie bine, cu suflet și cu umor.

”Fata cu portocale” este eroina descrisă într-o lungă scrisoare postumă de tatăl lui Georg. Tatăl o scrisese înainte de a muri, pe când băiatul avea trei ani și jumătate. Scrisoarea îi parvenise fiului, printr-o întâmplare miraculoasă, când avea deja cincisprezece ani.

Băiatul este uluit (și noi, cititorii, la fel) descoperind legăturile invizibile și imprevizibile care leagă oamenii între ei. Bunica, bunicul, mama și tatăl vitreg așteaptă cu înfrigurare ca băiatul să termine de citit scrisoarea în camera lui, pentru a o citi apoi și ei.

”Citisem doar jumătate din lunga scrisoare de la tatăl meu, însă a trebuit să mă duc la toaletă. Eu eram de vină pentru că băusem atât de multă Coca-Cola.

La naiba! Acum eram nevoit să trec prin sufragerie, prin hol și prin antreu înconjurat din toate părțile de priviri curioase. Cred că asta se poate numi ”a trece prin furcile caudine”. Dar nu aveam de ales.

Am descuiat ușa, am lăsat scrisoarea pe pat și am încuiat din nou ușa după mine. Am pus cheia în buzunar.

Toți patru au apărut ca la comandă. Am încercat să nu iau în seamă toate privirile întrebătoare din jurul meu.

- Ai terminat de citit? m-a întrebat mama.

Mă făcea să mă gândesc la un uriaș semn de întrebare: ce citisem eu acolo?

- A fost o poveste tristă? m-a întrebat Jorgen, cu un fel de milă pentru că îmi pierdusem tatăl, deși întotdeauna el a făcut tot ce i-a stat în putere ca să fie un adevărat tată pentru mine.

Așa a fost să fie, și nu era rău. Totuși, lui nu putea să-i fie milă de mama care își pierduse soțul, și în același timp să-i ia locul acestuia, ca să nu spunem patul. Cred că Jorgen era bucuros în adâncul sufletului său că tata murise. Altfel nu ar fi avut-o pe mama. Altfel nu ar fi avut-o nici pe Miriam. Și dacă stăm să ne gândim: altfel nu m-ar fi avut nici pe mine. Cum spune vorba: ”Moartea unuia, bucuria altuia”.

Am observat că își turnase un pahar mare de whisky. Se mai întâmpla să bea câte un pahar de whisky, dar numai sâmbăta și duminica. Or, astăzi era luni...

- Mai ai mult de citit? întrebă bunicul aprinzându-și o țigară de foi. Era singurul care înțelesese că nu terminasem.

- Am citit doar jumătate, am spus. Și acum trebuie să mă duc la toaletă.

- Dar îți place ce citești? a intervenit și bunica.

- No comment, am răspuns.

Așa le spun politicienii ziariștilor atunci când nu au chef să răspundă la o întrebare incomodă.

Asemănarea între ziariști și părinți este că sunt la fel de curioși, iar asemănarea între politicieni și copii este că tot timpul sunt asaltați cu întrebări delicate la care nu este întotdeauna ușor de răspuns.” 

Sursa foto

În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale. 

Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 

Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.