MARY POPPINS. Povestire pe scurt (3)

ROMAN DE PAMELA LYNDON TRAVERS

Urmare la Mary Poppins (2)

Capitolul II ZI LIBERĂ

Doamna Banks încercă să-i dea lui Mary Poppins o după-amiază liberă tocmai la trei săptămâni, dar bona se impuse și căpătă o după-amiază liberă la două săptămâni, așa cum se dădea în casele din înalta societate.

În ziua stabilită, Mary Poppins își puse sub braț umbrela al cărei mâner înfățișa un cap de papagal și ieși pe stradă. Răspunse cu semeție la salutul adresat de sergentul din colțul străzii și merse mai departe, să se întâlnească cu Omul-cu-Chibrituri.

Omul-cu-Chibrituri avea două ocupații. Când timpul era urât și umed, vindea chibrituri. Când era frumos și uscat, făcea desene cu cretă colorată pe trotuar.

În ziua aceea frumoasă, Omul-cu-Chibrituri era absorbit de un desen. Mary Poppins tuși ușor, el întoarse capul și scoase un strigăt care arăta cât de importantă era Mary Poppins pentru el. Mary îi aminti lui Bert, Herbert Alfred pe numele întreg, că este ziua ei liberă.

Omul sună cei doi gologani din șapca aflată lângă picturi și oftă. Îi spuse lui Mary că astăzi nu o poate trata cu prăjituri cu dulceață de zmeură, cum o trata de obicei când își luau ceaiul. Mary spuse că nici nu îi trebuia și privi la desenele lui. Unul înfățișa un munte acoperit cu zăpadă. Altul era un peisaj de la țară, în fundalul căruia se vedea marea.

Mary Poppins admiră acel desen și Omul-cu-Chibrituri o luă de mână. Îi propuse să meargă acolo împreună și se și treziră pe pajiștea cu iarbă moale și o mulțime de floricele. Acum el avea haine noi, pantaloni albi și o haină cu dungi roșii și verzi, precum și o pălărie de paie nouă. La rândul ei, Mary avea o manta de mătase și o pălărie cu o pană lungă, iar pantofii erau acum alții, cu catarame mari de diamant.

Cei doi merseră mai departe și ajunseră într-o poiană. Aici, pe o masă, îi aștepta ceaiul și alături un morman de prăjituri cu dulceață de zmeură. Un chelner îmbrăcat în negru și cu șervet pe braț apăru și îi pofti să ia loc.

Mary și Bert băură ceaiul și mâncară toate prăjiturile. Când terminară, chelnerul le spuse că nu au nimic de plată. Undeva mai departe se învârteau într-o arenă mai mulți călușei de lemn. Suiră fiecare pe câte unul și merseră călare până la Yarmouth, la malul mării, și înapoi.

La întoarcere, chelnerul îi aștepta să îi conducă la ieșire, fiindcă era ora închiderii. Îi duse la o poartă mare, desenată cu cretă albă și își luă la revedere. Cei doi pășiră pe poarta cea albă și se treziră pe trotuar, îmbrăcați în hainele lor obișnuite.

Când Mary Poppins reveni acasă, le spuse copiilor  că fusese în Țara Zânelor. Curioși, o întrebară dacă o văzuse pe Cenușăreasa ori pe Robinson Crusoe. Ea spuse că nu și copiii spuseră că atunci nu fusese în Țara Zânelor pe care o știau ei. Mary Poppins pufni pe nas și spuse scurt că fiecare om își are Țara Zânelor proprie.

* * *

Urmează Mary Poppins (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !