roman de LIVIU REBREANU
I
Puiu Faranga își ucide soția prin sugrumare. Când
Madeleine rămâne inertă, el își revine în fire și înțelege ce a făcut. O cheamă
pe nume, dar ea nu mai poate să răspundă. Ucigașul se zărește în oglindă, elegant, dar
șifonat și ciufulit. O vede apoi pe ea, moartă, și are revelația că i-a luat
viața.
II
Tânărul iese din dormitor și merge în biroul tatălui său.
Se prăbușește într-un fotoliu și îi spune tatălui său că a ucis-o pe Madeleine.
Tatăl, impunător, în frac cu decorații, se duce în dormitorul tinerilor să vadă.
În drum o întâlnește pe Matilde, mătușa lui Puiu, sosită cu întârziere la ei.
După un timp, bătrânul Faranga și Matilda apar. Cu ochii
plânși, ea își îmbrățișează nepotul, fiul surorii ei, moartă de tânără. Iese apoi
și îi lasă singuri pe cei doi, tată și fiu.
III
Policarp Faranga, mândru de neamul său vechi de prin
vremea lui Vlad Țapeș, este acum disperat. Fost ministru al justiției, stimat
de cercurile judecătorești pentru o lege bună dată sub ministeriatul său, este
acum frământat de gânduri. Îl însurase pe Puiu de tânăr cu o fată simplă, ca să
regenereze sângele familiei prea vechi. Puiu dusese însă o viață de petreceri
și escapade care îl aduseseră la halul în care era astăzi.
Bătrânul îi telefonează prefectului poliției și anunță ce
se întâmplase. Până la sosirea acestuia și a procurorului de serviciu, își mai
exprimă o dată uimirea că Puiu a omorât-o pe Madeleine, pe Mădălina pe care o
iubea mult, chiar dacă o înșelase cu atâtea femei. Îi spune tânărului că nu va
putea convinge pe nimeni că fusese o crimă pasională, din gelozie. Mădălina nu
îi dăduse ocazia să fie gelos, fusese o nevastă cinstită.
Policarp Faranga îi spune fiului său că, totuși, nu vrea
să lase să fie arestat, pentru renumele familiei. Singura soluție era să fie
internat într-un sanatoriu, pentru nebunie. Oricum, era mai bine nebun
decât ocnaș. Chiar când termină de vorbit sosește prefectul.
IV
Bătrânul Faranga îi conduce pe prefectul Nicolae Spahiu
și pe procurorul Săvulescu la locul crimei. Procurorul era chiar unul dintre
aceia pe care, când era ministru, îi adusese la București.
Reveniți în odaia unde se afla Puiu, prefectul spune că
și el se pregătea, ca și ei, să plece la Balul Curții. El propune să
întocmească un proces-verbal pe baza căruia să claseze apoi cazul. Policarp
Faranga refuză și cere să-l interneze pe Puiu într-un sanatoriu. Acolo urma să
se stabilească responsabilitatea lui penală.
În final, stabilesc de comun acord să îl interneze pe
Puiu la sanatoriul Demarat de la Șosea. Pornesc chiar atunci și nu se lasă
opriți de lacrimile vărsate de Matilda.
apreciez ca se mentioneaza detalii importante, scris coerent
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru aprecieri!
Ștergere