roman de ROALD DAHL
Urmare la Matilda (5)
Aruncarea ciocanului
Matilda era o fetiță modestă și liniștită. Toți copiii din clasă o plăceau. Ea se împrieteni cu o fetiță micuță care se numea Lavender. În a treia zi de școală, pe când erau în curte, se apropie de ele Hortensia. Era o fetiță de 10 ani, mult mai înaltă decât ele, cu haine zdrențuite.
Hortensia le spuse că Trunchbull urăște copiii mici. Mulți nici nu rezistă. Le povesti despre ”Dulapul de șoc”. Directoarea pedepsea copiii închizându-i într-un dulap îngust, cu trei pereți din ciment cu cioburi de sticlă. Al patrulea perete era ușa, din lemn în care bătuse cuie lungi. Copilul închis acolo trebuie să stea în picioare, drept, fără să se sprijine, altfel se rănea.
Hortensia fusese și ea închisă de mai multe ori în acel dulap. O dată, pentru că turnase miere pe scaunul directoarei. Când se ridicase, scaunul se lipise de fundul pantalonilor. Pe Hortensia o pârâse un coleg.
Altă dată, ceruse voie să meargă la toaletă, în timpul orei în care Trunchbull preda la o altă clasă. Se dusese repede în camera directoarei și îi pusese praf de scărpinat în chiloții de sport din sertar. După câteva zile, pe directoare o apucase scărpinatul după ce se schimbase pentru ora de sport. Femeia ghicise că Hortensia făcuse isprava și o închisese o zi întreagă în dulap.
Pe un băiat, Julius, îl prinsese mâncând bomboane în ora de caligrafie. Trunchbull participase la olimpiadă, la proba de aruncarea ciocanului. Avea brațele foarte puternice. Îl luase pe băiat de mână și îl aruncase pe fereastră. Copilul aterizase pe straturile de salată din grădină.
Chiar atunci apăru în curte domnișoara Trunchbull. Copiii se feriră în grabă din calea ei. Directoarea o strigă pe Amanda Thripp. Hortensia le explică celor două că Amanda își împletise părul în codițe și Trunchbull nu putea suferi codițele.
Amanda rămase pironită locului când directoarea înaintă spre ea. Femeia urlă să își taie cozile până a doua zi. Tremurând, fetița spuse că mamei sale îi plac codițele. Trunchbull o apucă de codițe și începu să o învârtească exact ca la aruncarea ciocanului. Îi dădu apoi drumul, fetița zbură peste gard și căzu pe iarbă.
Matilda o întrebă pe Hortensia dacă părinții nu se plâng. Fata îi spuse că și părinților le este frică de directoare, așa că nu se plâng.
Hortensia le spuse că Trunchbull urăște copiii mici. Mulți nici nu rezistă. Le povesti despre ”Dulapul de șoc”. Directoarea pedepsea copiii închizându-i într-un dulap îngust, cu trei pereți din ciment cu cioburi de sticlă. Al patrulea perete era ușa, din lemn în care bătuse cuie lungi. Copilul închis acolo trebuie să stea în picioare, drept, fără să se sprijine, altfel se rănea.
Hortensia fusese și ea închisă de mai multe ori în acel dulap. O dată, pentru că turnase miere pe scaunul directoarei. Când se ridicase, scaunul se lipise de fundul pantalonilor. Pe Hortensia o pârâse un coleg.
Altă dată, ceruse voie să meargă la toaletă, în timpul orei în care Trunchbull preda la o altă clasă. Se dusese repede în camera directoarei și îi pusese praf de scărpinat în chiloții de sport din sertar. După câteva zile, pe directoare o apucase scărpinatul după ce se schimbase pentru ora de sport. Femeia ghicise că Hortensia făcuse isprava și o închisese o zi întreagă în dulap.
Pe un băiat, Julius, îl prinsese mâncând bomboane în ora de caligrafie. Trunchbull participase la olimpiadă, la proba de aruncarea ciocanului. Avea brațele foarte puternice. Îl luase pe băiat de mână și îl aruncase pe fereastră. Copilul aterizase pe straturile de salată din grădină.
Chiar atunci apăru în curte domnișoara Trunchbull. Copiii se feriră în grabă din calea ei. Directoarea o strigă pe Amanda Thripp. Hortensia le explică celor două că Amanda își împletise părul în codițe și Trunchbull nu putea suferi codițele.
Amanda rămase pironită locului când directoarea înaintă spre ea. Femeia urlă să își taie cozile până a doua zi. Tremurând, fetița spuse că mamei sale îi plac codițele. Trunchbull o apucă de codițe și începu să o învârtească exact ca la aruncarea ciocanului. Îi dădu apoi drumul, fetița zbură peste gard și căzu pe iarbă.
Matilda o întrebă pe Hortensia dacă părinții nu se plâng. Fata îi spuse că și părinților le este frică de directoare, așa că nu se plâng.
Mi-ai amintit de directoarea mea din scoala generala... total opusa lui Trunchbull! :) Blanda cu copii, iar cand cineva facea vre-o boaca I se adresa cu "maria ta, copilule!" :))
RăspundețiȘtergereEi, Trunchbull e o extremă, nu cred să existe prea multe ca ea. :))
Ștergere