MIZERABILII. Povestire pe scurt (75)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN. CARTEA a IX-a Ultima noapte, ultima dimineață

IV O sticlă de cerneală care nu-i bună de nimic

În aceeași seară, Marius primi în biroul său o scrisoare al cărei autor aștepta în antecameră. Aspectul îngălbenit de vreme, cerneala decolorată  și mirosul de tutun al hârtiei îl făcură să-și amintească imediat de scrisorile lui Jondrette.

Scrisoarea promitea să-i dezvăluie un secret despre un individ pe care îl primise în familie și era semnată Thenard. Marius ceru să intre și în fața lui apăru un individ necunoscut, cu o înfățișare săracă, dar îngrijită. Lucrul se datora unui evreu numit de ticăloșii Parisului Transformatorul. Cu ajutorul unor haine ce reprezentau o anumită condiție socială, al unor peruci și ochelari, el le dădea pentru scurt timp hoților, escrocilor, tâlharilor, o nouă identitate.

Cei doi începură o discuție, pe care noul venit o purtă cu un glas atât de prefăcut, încât Marius nu reuși să îl recunoască. Omul spuse că este un fost diplomat și că vrea să înceapă o viață nouă în America de Sud. Îi cerea bani, în schimbul cărora îi oferea un secret.

Necunoscutul îi spuse că adăpostește în casa lui un hoț și un ucigaș. Marius negă că ar sta în casa lui. Necunoscutul spuse că acel om este un fost ocnaș și se numește Jean Valjean. Marius spuse că asta nu este un secret pentru el și că știa. Îi spuse chiar că știe și cine este el, Thenardier – Jondrette și toate personajele pe ale căror nume le folosise. Îi dădu totuși cinci sute de franci.

Răscolit, Thenardier își aruncă deghizamentul și reveni la vocea lui firească. Marius îi spuse că știe secretul.(De fapt era numai ceea ce își închipuise el: că ocnașul Jean Valjean îl jefuise pe domnul Madeleine, proprietarul unei profitabile fabrici de jeuri și că îl împușcase pe inspectorul de poliție Javert.)

Thenardier îi spuse zâmbind că se înșeală. Jean Valjean era chiar domnul Madeleine, iar Javert nu fusese omorât de nimeni, ci se sinucisese. Cum purta asupra lui un plic cu diferite informații despre Jean Valjean, Thenardier scoase două ziare în care apăreau cu date și amănunte stabilirea identității domnului Madeleine și sinuciderea lui Javert.

Marius exclamă că, în cazul acesta, Jean Valjean era un sfânt și un erou. Thenardier îl contrazise, spunând că este tot un hoț și un asasin. Îi povesti cum îl întâlnise pe Jean Valjean în canalele Parisului, cărând cadavrul unui tânăr pe care îl ucisese ca să îl jefuiască. Probabil că ducea cadavrul într-un loc în care să îl arunce în Sena ca să dispară fără urmă. El, Thenardier, rupsese o bucată de stofă din haina mortului, apoi îi deschisese grilajul lui Jean Valjean, care plecase luând cadavrul cu el.

Thenardier scoase bucata de stofă pe care o socotea dovada crimei. Marius deschise o ușiță a unei mobile și scoase haina pe care o purtase pe când fusese salvat de Jean Valjean. Îi strigă lui Thenardier că aceea era haina, iar cel cărat de Jean Valjean în spinare era chiar el. Îi aruncă patru mii de franci lui Thenardier și îi spuse că are noroc că îi salvase tatăl la Waterloo, altfel l-ar fi dat pe mâna poliției. Îi ceru să plece de îndată cu fiica lui în America de Sud.

Într-adevăr, după două zile Thenardier și Azelma plecau în America de Sud, având în buzunare, pe lângă banii primiți, și un cec de douăzeci de mii de franci de la Marius. Firea lui Thenardier îl trădă totuși. Pe noul continent el ajunse, cu banii lui Marius, negustor de sclavi.

De îndată ce Thenardier părăsi casa, Marius o luă pe Cosette și luară o trăsură spre casa lui Jean Valjean. Pe drum, el încercă să-i explice Cosettei că Jean Valjean nu fusese decât un înger păzitor pentru ei și că fusese un om cinstit. Îi dădu atâtea amănunte, cu atâta emoție, încât Cosette nu înțelese nimic.

V O noapte prin care străbate strălucirea zilei

Cei doi năvăliră în camera în care zăcea Jean Valjean. Amândoi îl numiră din nou ”tată”. Marius îi spuse Cosettei că tatăl ei îi salvase viața și îi reproșă acestuia că nu îi spusese nimic, nici despre asta, nici despre faptul că el fusese domnul Madeleine.

Cosette interveni și spuse că îl vor lua cu ei cu trăsura și de acum încolo vor trăi împreună, fericiți. Bătrânul zâmbi trist și le spuse că are să moară în curând. Tocmai atunci sosi și doctorul. Îl consultă pe Jean Valjean și constată că îi revenise pulsul. Spuse că de ei avusese nevoie, dar că veniseră prea târziu.

Jean Valjean își pierdu pentru câteva clipe cunoștința, apoi își reveni și îi spuse lui Marius să folosească banii, fiindcă au fost câștigați cinstit. Ceru să i se facă un mormânt simplu. Își mai aminti apoi câte ceva din copilăria Cosettei, îi spuse mulțumit lui Marius că simte că o face fericită pe Cosette. În final, îi spuse Cosettei că pe mama ei o chemase Fantine, apoi muri.

VI Iarba ascunde și ploaia șterge

În cimitirul Pere-Lachaise, într-un colț modest și pustiu, se află o piatră. Piatra este înverzită de ploaie, înnegrită de vânt. Pe ea nu este înscris niciun nume, nicio însemnare. În urmă cu mulți ani cineva scrisese cu creionul patru versuri care făceau aluzie la viața chinuită și la îngerul vieții lui Jean Valjean. Timpul le-a șters, azi nu se mai văd.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Mizerabilii”

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !