MIZERABILII. Povestire pe scurt (33)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a III-a MARIUS Cartea a treia BUNICUL ȘI NEPOTUL

IV Sfârșitul tâlharului

În anul 1827, când Marius împlinise șaptesprezece ani, bunicul său îi spuse, într-o seară, să plece la Vernon, să-l vadă pe tatăl său. Marius credea că tatăl său nu îl iubește, așa că plecă nu prea bucuros. Ajunse a doua zi, seara. 

Tatăl său tocmai murise. Se aflau în camera lui doctorul, preotul și slujnica. Femeia îi dădu lui Marius biletul pe care i-l lăsase tatăl său. Îi lăsa moștenire titlul de baron și grija de a-l găsi pe Thenardier și a-l răsplăti pentru că, așa cum credea el, îi salvase viața la Waterloo.

V Ca să ajungi revoluționar e bine să mergi la biserică

Într-o duminică, Marius se duse la biserica unde îl ducea mătușa lui când era mic. Din neatenție ocupă locul domnului Mabeuf. Când acesta apăru și îl revendică, îl eliberă imediat.

După slujbă, bătrânul îi explică lui Marius de ce ținea așa de mult la acel loc. Acolo îl văzuse venind, ani de-a rândul, pe un bărbat care își privea în taină fiul și plângea amarnic. Îl cunoscuse pe bărbat și aflase că bunicul și mătușa copilului i-l luaseră amenințându-l cu dezmoștenirea. Bărbatul era un colonel de-al lui Bonaparte, numit Pontmercy.

Uluit, Marius spuse că acela fusese tatăl său. Bătrânul repetă că tatăl său îl iubise nespus de mult.

Întors la Paris, Marius ceru permisiunea bunicului său să lipsească trei zile, pentru o partidă de vânătoare.

VI Ce se întâmplă când te întâlnești cu un epitrop

Revenit acasă, Marius se duse la biblioteca Facultății de Drept și, timp de o săptămână, citi în colecția Monitorului toată istoria republicii și a imperiului. Tânărul se întâlni și cu bătrânul Mabeuf, care îi vorbi mult și cu căldură despre tatăl său.

Marius începu să își iubească părintele și să își înțeleagă patria. În inima și în mintea lui fură reabilitați tatăl său și Napoleon. Îmbătat de noua lui pasiune, se duse și își comandă cărți de vizită cu inscripția Baronul Marius Pontmercy. Tot atunci începu aproape să îl urască pe bunic, care îl lăsase fără tatăl său.

Din când în când Marius lipsea de acasă. Într-una din călătorii îl căutase pe Thenardier, dar acesta dăduse faliment și familia plecase din Montfermeil.

VII O fustă oarecare

Celălalt nepot, Theodule Gillenormand, era ofițer în provincie. Schimbând garnizoana, trecuse prin Paris și își vizitase mătușa. Mătușa îi ceru să îl urmărească pe Marius, fiindcă lipsea cam des de acasă. Ca și bunicul, Theodule socotise că era vorba despre vreo fetișcană. Cei zece ludovici de aur dăruiți de mătușă îl obligară să accepte misiunea.

Theodule își urmări vărul, care nu îl cunoștea. Marius se ducea la Vernon, la mormântul tatălui său. Îl acoperea cu flori și plângea în hohote.

VIII Marmura împotriva granitului

Marius reveni acasă. Se schimbă, își aruncă hainele pe pat și plecă iar. În cameră năvăli bunicul și înhăță de pe pat cutiuța legată cu șnur negru pe care Marius o purta la gât.

Bunicul deschise cutia în prezența mătușii, crezând că va găsi acolo portretul vreunei fete. Găsi însă biletul lăsat de tatăl lui Marius. Înmărmuriți, cei doi căutară în buzunarele hainei. Bunicul găsi cărțile de vizită.

La întoarcerea lui Marius, cei doi se certară atât de urât încât bunicul sfârși prin a-l da afară din casă pe nepotul său.

* * *

Urmează Mizerabilii (34)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!