MIZERABILII. Povestire pe scurt (34)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a III-a MARIUS

CARTEA A IV-A. PRIETENII A.B.C.-ULUI

I Un grup care ar fi putut să intre în istorie

La vremea aceea, un fior revoluționar se simțea în societatea franceză. Începură să apară organizații subversive. La Paris apăru ”Prietenii A.B.C.-ului”. Aparent era o societate pentru educația copiilor; în realitate era o societate secretă  pentru ridicarea la luptă a bărbaților. Abeceul însemna și începutul învățăturii dar și poporul neștiutor și înjosit (abaissé=înjosit, lb.franceză).

Prietenii A.B.C.-ului erau puțini. Se întâlneau fie la cârciuma Corint, fie la cafeneaua Musain. Erau studenți care se înțelegeau bine cu muncitorii. Cei mai însemnați au fost Enjolras, Combeferre, Courfeyrac, Grantaire și alți câțiva: Blondeau, Laigle de Meaux zis Bossuet.

Frumosul Enjolras era logicianul revoluției, șeful celorlalți. Combeferre era filozoful și călăuza, Courfeyrac, provenit din burghezie, era focarul. Grantaire, dimpotrivă, era scepticul. Bețiv și petrecăreț, venea și el fiindcă îl admira pe Enjolras, îi plăceau tăria și credința lui. În schimb, Enjolras îl disprețuia pe Grantaire și îl respingea mereu. Ceilalți îl îngăduiau datorită veseliei lui.

II Discursul funebru al lui Bossuet pentru Blondeau

Într-o după-amiază, Bossuet stătea rezemat în ușa cafenelei Musain, cu gândul la necazurile lui de la facultate. Citind pe sacul unui tânăr aflat într-o trăsură numele Marius Pontmercy”, îl strigă. Nu se cunoșteau, dar erau colegi.

Bossuet îi spuse colegului său că îl acoperise în ziua când lipsise, fusese prins de Blondeau și dat afară de la facultate. Nu era supărat, fiindcă nu voia să ajungă avocat. Mai spuse câteva cuvinte la adresa lui Blondeau, apoi îl întrebă pe Marius unde locuiește. În clipa în care Marius spunea că nu are locuință, ieși din cafenea Courfeyrac, auzi și îl luă să locuiască alături de el la hotelul Porte Saint-Jacques.

III Uimirile lui Marius

Marius se împrieteni repede cu Courfeyrac. Acesta îl duse la Prietenii A.B.C. Frământarea gândurilor acelor tineri îl neliniști. Crezuse că atunci când preluase părerile tatălui său se terminase cu formarea propriei opinii despre societate. Înțelese că nu era așa.

IV Sala din fund a cafenelei Musain

În sala din fund a cafenelei Musain, rezervată tinerilor din societatea secretă, avusese loc o convorbire generală care îl zguduise pe Marius cu putere.

Grantaire, beat, urla că viața e doar deșertăciune. Orice însușire este un defect, nimic nu este demn de admirație, niciun om, nicio țară. Bossuet discuta alături cu un coleg despre o chestiune de drept.  Doi inși scriau la un vodevil. Unii vorbeau despre iubire, alții despre politică. Courfeyrac era împotriva regilor, care însemnau o cheltuială prea mare pentru țară și un compromis pentru constituție.

Replicile se încrucișau deasupra capetelor cu vioiciune și umor, cu iuțeală și sarcasm.

V Orizontul se lărgește

În conversație apăru numele lui Napoleon, care îl făcu pe Marius să devină foarte atent. La un cuvânt al lui Enjolras, Marius se ridică și rosti cuvinte înflăcărate de admirație la adresa împăratului francez. Toți amuțiră, totuși după ce Marius încheie, Combeferre și Enjolras arătară că mai presus de o asemenea personalitate se află libertatea și republica.

VI Res angusta (sărăcie, lb.latină)

Lui Marius îi venea greu să înlocuiască o credință veche cu una nouă. Veniră însă alte griji. Banii se sfârșiră și nu mai avea cu ce să plătească hotelul. Courfeyrac îi arătă drumul spre negustorul de haine vechi, unde își vându hainele și ceasul.

Mătușa Gillenormand îi dăduse de urmă și îi trimisese banii hotărâți de bunicul, dar el, mândru, îi restituise spunând că are cu ce să trăiască. Părăsise însă hotelul, ca să nu mai facă datorii.

* * *

Urmează Mizerabilii (35)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!