roman de MIGUEL DE CERVANTES
PARTEA I
Capitolul 9
Despre dubla convorbire a lui Don Quijote cu Sancho Panza, scutierul său
Când își reveni, Sancho Panza îl văzu pe Don Quijote învingător în duel. Îi ceru cu supunere să-i dea ostrovul promis. Cavalerul îl lămuri că aventura aceea nu era dintre acelea în urma cărora se dobândesc ostroave și îi ceru să aibă răbdare.
Porniră mai departe. Sancho îi atrase atenția stăpânului său că îi sângerează rău urechea rănită. Cu părere de rău, cavalerul își dădu seama că uitase să-și prepare balsamul lui Fierabras, care vindeca orice rană. Auzind asta, Sancho spuse că se lipsește de ostrov, mai bine să-i dea rețeta acestei licori și se va umple de bani prin vânzarea ei.
Don Quijote, văzând ce sfărâmat îi era coiful, jură să nu mai mănânce și să nu mai facă multe altele până când nu va lua un coif de la alt cavaler. Sancho îi atrase atenția să nu mai jure așa de strașnic, fiindcă ei nici nu întâlneau în drumul lor cavaleri, ci numai țărani și călugări.
Cavalerul ceru apoi ceva de mâncare. Sancho nu avea mâncare pentru rangul lui, zicea el, dar Don Quijote îl lămuri că legile cavalerilor rătăcitori le permite să mănânce orice. Scutierul își ceru iertare că nu știa legile astea, dar el nu știa nici să citească nici să scrie, așa că nu citise niciodată vreo carte. Hotărâră să se culce sub cerul liber, lângă colibele unor păstori de capre. Cavalerul era foarte bucuros pentru asta, socotind că era una dintre faptele care îi întăreau calitatea de cavaler.
Capitolul 10
Despre ceea ce i s-a întâmplat lui Don Quijote cu păstorii de capre
Păstorii de capre îi poftiră pe cei doi la masa lor țărănească, cu fiertură din carne de ied și vin. Oaspeții mâncară pe saturate, apoi se puseră la masa ghinde dulci și caș sărat. Cu ochii la ghinde, cavalerul le ținu celorlalți o predică despre vremurile de aur, când oamenii se hrăneau în bună înțelegere cu fructele copacilor și cu mierea albinelor.
În vremurile acelea de demult nu existau minciuni și înșelăciuni, nici furturi și jafuri, nici desfrânare și pofte murdare. Acum, pentru apărarea văduvelor și orfanilor, a fecioarelor și a celor nedreptățiți, exista ordinul cavalerilor rătăcitori, din care făcea și el parte.
Păstorii îl ascultară pe cavaler cu gura căscată. Îl puseră apoi pe un flăcău, Antonio, să cânte din gură și din lăută cântarea dragostei sale. Când termină, un păstor îi obloji urechea cavalerului și se culcară cu toții.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !