roman de MIGUEL DE CERVANTES
PARTEA I
Capitolul 7
Cea de-a doua plecare a bravului nostru cavaler Don Quijote de la Mancha
Pe când ajuseseră la cărțile cu poezii, Don Quijote se trezi. Strigând la cavalerii cu care se afla în turnir, în mintea lui, scoase spada și începu să lupte. Se repeziră cu toții și îl aduseră la loc în pat. Preotul îi spuse să se odihnească, fiindcă a fost rănit în luptă.
În timp ce cavalerul adormi din nou, preotul puse să se zidească încăperea în care ținea cărțile. Când se trezi și căută camera, chelăreasa îi spuse stăpânului ei că o luase un vrăjitor. Nepoata întări și ea spusele femeii, arătând că, la plecare, vrăjitorul spusese că luase încăperea fiindcă îi era vrăjmaș lui Don Quijote, lucru crezut imediat de cavaler.
Vreme de două săptămâni, cavalerul stătu liniștit de vorbă cu preotul și bărbierul, susținând mereu că lumea are nevoie de cavalerii rătăcitori și el va reînvia această tagmă. În timpul acesta, el îl convinse pe un vecin să îl însoțească în calitate de scutier. Îi promise lui Sancho Panza (citește Sancio Pansa) că va deveni stăpânul unui ostrov și omul, nu prea isteț, îl crezu.
Don Quijote adună câți bani putu și își repară echipamentul pe cât se putea. Își pregăti și cămăși, cum îl sfătuise hangiul. Sancho Panza pregăti și el măgarul, desagii și plosca și, într-o noapte, plecară fără să spună nimic nimănui.
Cei doi porniră la drum pe câmpia Montielului. Sancho îi reaminti stăpânului său promisiunea cu ostrovul. Cavalerul îi spuse că s-ar putea ca în câteva zile să dobândească vreo împărăție care să aibă altele supuse ei. Dintre acestea, peste una va stăpâni Sancho Panza.
Capitolul 8
Despre biruința viteazului Don Quijote în înfricoșătoarea și nemaiînchipuita aventură a morilor de vânt, dimpreună cu alte isprăvi vrednice de fericită amintire
În fața călătorilor apărură vreo treizeci-patruzeci de mori de vânt. Don Quijote îi spuse scutierului său că vrea să doboare acești uriași. Omul îi spuse că sunt doar niște mori de vânt, dar cavalerul porni la luptă fără să-l asculte, cerând în mintea lui ajutor stăpânei sale Dulcineea.
Don Quijote izbi cu lancea în aripa primei mori, arma fu prinsă de aripă și îl azvârli pe cavaler la pământ, cu cal cu tot. Când Sancho ajunse la el, cavalerul îi spuse că uriașii fuseseră transformați în mori de vânt de dușmanul lui, vrăjitorul Freston.
Porniră mai departe, cavalerul cu trupul foarte îndurerat de trânteala pe care o luase. La primul popas, rupse o creangă dintr-un copac și îi puse în vârf fierul lancei ruptă de moara de vânt.
A doua zi, ajunseră nu departe de Puerto Lapice. Pe drum întâlniră doi călugări călare pe catâri. Ei se nimeriseră să meargă înaintea unei trăsuri în care se afla o cucoană cu slujnicele sale. Trăsura era înconjurată de patru-cinci călăreți și doi argați ce mergeau pe jos.
Don Quijote văzu în acești călători doi vrăjitori care duc în trăsură o prințesă răpită și hotărî să o elibereze. Sancho Panza încercă și acum să-l facă să vadă realitatea, dar nu izbuti.
Cavalerul sări înaintea călugărilor și le ceru să elibereze prințesa răpită. Călugării încercară să îl lămurească, dar el sări asupra lor și îl doborî de pe catâr pe unul dintre ei. Celălalt o luă la fugă peste câmp. Don Quijote începu să-l dezbrace pe călugărul doborât, ca să-și ia prada, după legile cavalerilor. Veniră slugile călugărilor și, cum nu aveau habar de aceste legi, îl luară la bătaie pe Sancho, cavalerul aflându-se acum lângă trăsură. El îi cerea doamnei aflate acolo să facă un ocol pe la Toboso. Ea ar fi trebuit, tot după legile cavaleriei, să îi mulțumească Dulcineei, pentru că fusese eliberată de cavaler de dragul iubitei sale.
Un scutier de pe lângă trăsură îi ceru cavalerului să-i lase să-și vadă de drum. Don Quijote trase spada, scutierul făcu și el la fel. Scutierul îl izbi pe cavaler la ureche și în umăr, dar acesta, furios, îl izbi drept în cap și poate că l-ar fi și omorât, dacă nu îl rugau doamnele din trăsură să îl ierte.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !