POVESTIRE DE EMIL GÂRLEANU.
Vulturul s-a ridicat în zbor dintre culmile munților. Și-a întins aripile deasupra brazilor. A zburat drept în sus. S-a oprit în loc. A privit în jos la câmpiile netede, pe care erau risipite satele.
Nu se vedeau oameni pe pământ. Nu era nici o vietate împrejurul lui, așa că i se păru că lumea întreagă este numai a lui. Zbură mai departe, când suind, când coborând. Văzu ceva mic de tot dedesubtul său. Se repezi și îl prinse în cioc. Era o pană care îi căzuse chiar lui, din aripă. Îi dădu drumul și o privi cum plutește prin aer.
