TOVARĂȘUL DE DRUM. Povestire pe scurt (2)

basm de Hans Christian Andersen

Tânărul și tovarășul de drum au întâlnit o babă, cu șorțul prins în brâu și în poală cu trei mănunchiuri de nuiele. Baba a alunecat și și-a rupt piciorul. Tovarășul de drum i-a spus babei că are o alifie care vindecă pe loc și va merge cu piciorul acela mai bine decât înainte. El i-a cerut babei drept plată cele trei mănunchiuri de nuiele. Baba nu a prea vrut să dea nuielele, dar până la urmă s-a învoit.

Drumeții au plecat mai departe și au ajuns la poalele unor munți uriași. Au poposit la un han, unde se afla și un păpușar cu păpușile lui pe sfori. În timpul spectacolului, un câine a sărit și a luat în gură o păpușă, rupându-i gâtul. Tovarasul de drum a uns păpușa cu alifia și a reparat-o. Nu numai atât, dar acum păpușa mișca mâinile și picioarele fără sfori, de parcă era vie. Păpușarul l-a rugat pe străin să ungă cu alifie și celelalte păpuși. Străinul i-a cerut în schimb sabia de la șold și le-a uns și pe celelalte.

A doua zi, cei doi au urcat pe munte. Ajunși pe culme, au văzut o lebădă mare și albă care zbura și cânta, din ce în ce mai slab, până când a căzut, moartă, la picioarele lor. Tovarasul de drum i-a tăiat aripile cu sabia și le-a luat cu el.

După o vreme, călătorii au ajuns la un oraș mare și frumos, în care se afla palatul regelui. La han au aflat că regele era un om bun, dar fiica lui, prințesa, era rea. Acceptase să o pețească orice bărbat, dar cel care voia să o aibă de soție trebuia să ghicească de trei ori la ce lucruri se gândește ea. Cine nu ghicea, era sortit morții și orașul era plin de morți. Tocmai atunci a trecut pe acolo prințesa cu alaiul ei. Johann și-a pierdut cumpătul, fiindcă prințesa era aidoma cu fata pe care o visase în noaptea când murise tatăl său.Tânărul s-a hotărât să își încerce și el norocul, deși toți l-au rugat să nu facă această încercare.

Johann s-a dus la palat și a stat de vorbă cu regele și cu prințesa. A rămas stabilit ca a doua zi să vină și să încerce să spună la ce se gândește prințesa, de față cu judecătorii și cu toți curtenii. Noaptea, în timp ce tânărul dormea, tovarasul de drum și-a prins de umeri aripile lebedei, a luat un mănunchi de nuiele și a zburat până la ferestrele prințesei. La miezul nopții, aceasta a ieșit la fereastră având prinse la umeri două aripi negre. Și-a luat zborul spre munte, iar străinul zbura deasupra ei și o lovea cu putere cu nuielele. Prințesa credea că bate grindina.

* * *

Urmează Tovarășul de drum (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !