TOVARĂȘUL DE DRUM. Povestire pe scurt (1)

basm de Hans Christian Andersen

Era odată un tânăr pe nume Johann. Nu avea pe nimeni decât pe tatăl său, dar a murit și acesta, lăsându-l singur pe lume. Johann l-a plâns mult pe tatăl său, care îi spusese înainte de a-și da ultima suflare că este un om bun și Dumnezeu are să-i ajute.  
Johann a plâns până când a adormit cu capul pe marginea patului pe care se afla trupul neînsuflețit al tatălui său. A avut un vis ciudat, în care tatăl său trăia și îi dădea de soție o fată frumoasă, cu o coroană de aur pe cap.

     După înmormântare, Johann a plecat trist de la cimitir. Pe drum și-a spus că va fi bun mereu, ca să ajungă unde se află tatăl său acum și să fie iar împreună.

Tânărul a pus o cruce mare la mormântul tatălui său, și-a luat rămas bun de la el, a băgat în chimir moștenirea - cincizeci de taleri și câțiva bănuți - și a pornit la drum să-și caute norocul.

     Johann a mers toată ziua, iar noaptea a dormit într-o căpiță de fân. A doua zi, spre seară, s-a pornit o furtună. Tânărul s-a adăpostit într-o biserică mică, ce avea ușa deschisă, într-un colț, unde a adormit. Când s-a trezit, în mijlocul nopții, furtuna trecuse, era lună și în biserică se vedea bine. În mijloc era un sicriu deschis, cu un mort în el. Lui Johann nu i-a fost teamă, fiindcă el știa că morții nu sunt răi, numai printre oamenii vii sunt unii răi. Lângă sicriu stăteau chiar doi oameni vii și răi. Ei voiau să ia mortul și să îl arunce în drum, fiindcă murise înainte de a-și plăti datoriile pe care le avea la ei. Tânărul le-a dat cei cincizeci de taleri ca să lase mortul în sicriul lui.

     Mergând mai departe prin pădure, Johann s-a întâlnit cu un străin care i-a propus să-și continue drumul împreună. Tânărul a acceptat și nu i-a părut rău după aceea, fiindcă tovarășul de drum știa și îi împărtășea și lui o mulțime de lucruri.

* * *

Sursa foto

Urmează Tovarășul de drum (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !