schiță de ION LUCA CARAGIALE
Cu doar câțiva ani înainte de sfârșitul veacului al XIX-lea, era renumit un student pe nume Coriolan Drăgănescu. Tinerimea studențească voia să-și spună cuvântul în viața politică. De fiecare dată, tânărul cu talent de orator îi ducea pe studenți la statuia lui Mihai Viteazul. Discursul său mișca mulțimea, de te mirai cum de rămâne nepăsător personajul de bronz aflat pe cal.
De câte ori îl auzea pe acest tânăr vorbind înaintea mulțimii de tineri, naratorul se gândea că acesta s-a născut prea târziu. Ar fi trebuit să se nască la vremea când tirania asuprea popoarele, când încă nu fuseseră proclamate drepturile omului.
Gazetele oglindeau și ele evenimentele în care tinerimea studențească își avea rolul ei. Fragmente din ”Amicul poporului” arătau că tinerimea universitară, condusă de Coriolan Drăgănescu, pornise către statuia lui Mihai Viteazul. Fusese oprită însă de un cordon de sergenți, de agenți secreți și bătăuși. Aceștia au început să-i lovească pe studenți. Coriolan Drăgănescu fusese arestat. Nu se permisese nici măcar părinților să ia legătura cu el.
Altădată, studenții ajunseseră la statuie. Coriolan Drăgănescu se suise pe treptele statuii și începuse să vorbească împotriva guvernului banditesc. Poliția a străbătut rândurile studenților lovind în stânga și-n dreapta și s-a îndreptat către orator. Tânărul s-a urcat repede pe statuie, pe cal, ținându-se de corpul domnitorului: Agenții l-au prins de picioare și au tras până când el și-a desfăcut brațele.
După un răstimp destul de mare, șapte-opt ani, Coriolan Drăgănescu și-a încheiat studiile. ”Amicul poporului” a consemnat că tânărul student și-a susținut cu succes teza de licență în drept, cu titlul ”Ordinea publică în statul modern”. Multă vreme după aceasta, nu s-a mai auzit de Coriolan Drăgănescu.
Pe la 1900, viața politică era în fierbere și tinerimea studențească voia din nou să-și spună cuvântul. Naratorul și-a amintit de manifestațiile de la statuia lui Mihai Viteazul. A luat gazeta ”Amicul poporului”. A citit că studenții au fost schingiuiți la statuia domnitorului. Poliția a tras în manifestanți. Ucigașii tinerimii erau cunoscuți. Erau avertizați că nu vor scăpa de pedeapsă, mai ales inspectorul de poliție Coriolan Drăgănescu.
Sfârșitul povestirii pe scurt a schiței ”Tempora...”
Notă: Titlul provine de la cuvintele unui discurs al lui Cicero (celebru jurist și orator roman antic): ”O, tempora ! O, mores!” - însemnând ”Ce timpuri ! Ce moravuri !”Sursa foto
Citește textul întreg !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !