basm de Petre Ispirescu
Fata de împărat porunci să i se facă opinci de fier și un toiag de oțel și porni la drum. Străbătu ea nouă mări și nouă țări, trecu prin păduri dese cu copaci uriași și ajunse la casa în care locuia Luna.
Acasă era mama acesteia, care o primi să se odihnească și o ajută să nască, fiindcă îi sosise sorocul. Îi dădu să mănânce o găină friptă și îi spuse să păstreze cu grijă toate oscioarele. O îndrumă apoi să meargă să întrebe la Soare, căci Luna nu știa unde stă porcul cel fermecat.
Fata de împărat aruncă o pereche de opinci, căci se spărseseră, și puse altele. Luă toiagul de oțel în mână și copilașul în brațe, mulțumi și porni. Străbătu deșerturi de nisip, apoi munți înalți și colțuroși, plini de prăpăstii, până când ajunse la palatul Soarelui. Mama acestuia o primi înăuntru. Află de la Soare că nici el nu știe unde se află porcul cel fermecat. Mama Soarelui o îndrumă pe fată să meargă la Vânt. Îi dădu și ea să mănânce o găină și îi spuse să păstreze oasele. Fata mulțumi, mai schimbă o pereche de opinci, își luă copilașul, toiagul și legătura cu oase și plecă.
Străbătu acum munți de cremene din care țâșnea foc, păduri nemaiumblate și câmpii de gheață cu nămeți de zăpadă. Izbuti să treacă de toate și ajunse la văgăuna în care locuia Vântul. Mama acestuia o primi înăuntru, să se odihnească. Fata află că porcul cel fermecat locuia singur într-o pădure deasă. Primi și aici o găină pe care o mâncă și îi păstră oscioarele. Porni la drum și merse până i se sparse și ultima pereche de opinci de fier și se toci al ei toiag de otel. Merse mai departe în picioarele goale, fără să-i pese de noroaie, de pietre sau de ghimpi.
Fata de împărat ajunse la pădurea în care locuia soțul ei. Umblă prin pădure trei zile și trei nopți până găsi casa. Când o găsi, văzu că nu are nici ușă, nici ferestre. Se intra pe deasupra, dar nu era nici o scară. Se gândi ea ce se gândi și își dădu seama ce are de făcut. Scoase oscioarele de găină și le uni ca o scară de un lat de palmă. Oscioarele se lipiră ca prin farmec, iar fata urcă. La ultima treaptă, văzu că nu mai are nici un oscior, pesemne că îl pierduse. Nu șovăi și își tăie degetul cel mic de la o mână. Îl puse ca treaptă și degetul se lipi numaidecât. Intră în casă, culcă copilul, și se așeză și ea.
Sosind acasă, bărbatul se sperie când văzu scara. Se prefăcu într-un porumbel și zbură deasupra. Întâi nici nu o recunoscu pe soția lui, o schimbaseră greutățile. Se întrebă apoi cine o fi femeia aceea care îngrijește un copilaș. Își aminti după aceea că, atunci când el plecase, ea era însărcinată. Se transformă în om, un bărbat frumos și voinic. Îi spuse că el era soțul ei, căci ea nu îl văzuse până acum. Îi povesti prin ce trecuse, iar el îi spuse cum ajunsese el porcul cel fermecat. Era și el fiu de împărat. Omorâse pe cel mai mic din trei frați zmei. Mama zmeului îl blestemase să îmbrace pielea cea de porc. Când se însurase, venise sub chip de bătrânică și făcuse în așa fel încât să nu scape de blestem, să mai trăiască încă trei ani sub chip de porc.
Plecară cei doi, cu copilașul, întâi la părinții bărbatului, apoi la tatăl soției sale. De bucurie, acesta coborî din scaunul împărăției și îi urcă pe ei.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Porcul cel fermecat”
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !