roman de CARLO COLLODI
Capitolul XXV
Pinocchio promite Zânei să fie bun și să învețe, pentru că este sătul să facă pe paiața și fiindcă vrea să devină un băiat silitor.
Tânăra doamnă recunoscu că ea este Zâna, dar păstră secretul creșterii ei atât de rapide. Pinocchio spuse că ar vrea și el să fie un băiat adevărat, un pui de om, și să crească. Zâna îi spuse că ar putea să devină om dacă va fi ascultător, va învăța și va munci și nu va mai minți. Pinocchio promise că va face toate acestea. Zâna îi promise chiar și că își va revedea tatăl.
Bucuria lui Pinocchio scăzu când Zâna îi spuse că va merge la școală începând chiar de a doua zi. Băiețelul spuse că munca i se pare obositoare, Zâna răspunse că aceia care vorbesc astfel sfârșesc ori la închisoare, ori la spital. Asta îl făcu pe Pinocchio să repete că va învăța și va munci, numai să devină băiat ca orice băiat.
Bucuria lui Pinocchio scăzu când Zâna îi spuse că va merge la școală începând chiar de a doua zi. Băiețelul spuse că munca i se pare obositoare, Zâna răspunse că aceia care vorbesc astfel sfârșesc ori la închisoare, ori la spital. Asta îl făcu pe Pinocchio să repete că va învăța și va munci, numai să devină băiat ca orice băiat.
Capitolul XXVI
Pinocchio se duce cu colegii săi de școală pe malul mării ca să vadă înspăimântătorul Rechin.
Pinochhio se duse la școală și deveni un elev model, atent și silitor. Atâta numai, că se împrietenise cu niște ștrengari care nu puneau niciun preț pe învățătură. Zâna și învățătorul îi repetau mereu că aceștia îl vor face să nu mai iubească învățătura și îl vor atrage în mari nenorociri. Băiețelul de lemn nu se temea, socotind că are destulă minte.
Într-o zi, ștrengarii îl chemară la țărmul mării, să vadă un Rechin uriaș. Pinocchio nu voi, la început. Spuse că va merge să-l vadă după orele de curs, dar ștrengarii ripostară că Rechinul nu o să-l aștepte pe el. Pinocchio se hotărî să meargă cu ei, neștiind ce nenorociri îl așteaptă.
Într-o zi, ștrengarii îl chemară la țărmul mării, să vadă un Rechin uriaș. Pinocchio nu voi, la început. Spuse că va merge să-l vadă după orele de curs, dar ștrengarii ripostară că Rechinul nu o să-l aștepte pe el. Pinocchio se hotărî să meargă cu ei, neștiind ce nenorociri îl așteaptă.
Capitolul XXVII
Mare luptă între Pinocchio și colegii săi; unul dintre ei fiind rănit, Pinocchio este arestat de către polițiști.
Ajungând pe plajă, Pinocchio descoperi că fusese păcălit. În apă nu era niciun rechin, iar tovarășii săi recunoscură că îl mințiseră înadins ca să îl facă să nu meargă la școală, prea era conștiincios. De aici, ieși o bătaie în care ștrengarii ajunseră să arunce în Pinocchio și cu cărțile de școală. El se apăra cu mare îndemânare și ei nu mai puteau de necaz.
Băieții puseră mâna și pe cărțile băiețelului de lemn. Unul luă o carte groasă, cu coperte din carton, și îl ținti pe Pinocchio. Îl nimeri, însă, chiar pe un tovarăș de-al său, Eugenio, drept în cap. Băiatul se albi ca varul și căzu pe nisip fără cunoștință.
Derbedeii o luară toți la fugă și dispărură. Pinocchio fugi la apă, își înmuie batista și reveni la Eugenio, încercând să îl facă să-și revină. Cum băiatul nu își revenea, Pinocchio începu să plângă și să se vaite. Sosiră doi polițiști care, aflând că băiatul de pe jos fusese lovit cu o carte în cap și cartea îi aparținea lui Pinocchio, socotiră că acesta era vinovatul.
Polițiștii îl încredințară pe Eugenio unor pescari și îl luară pe Pinocchio cu ei. În drum spre sat, vântul îi smulse băiețelului de lemn basca de pe cap. El ceru voie să o caute și, când o găsi, o rupse la fugă înapoi, spre țărmul mării. Polițiștii trimiseră pe urma lui un dulău, mare alergător.
Băieții puseră mâna și pe cărțile băiețelului de lemn. Unul luă o carte groasă, cu coperte din carton, și îl ținti pe Pinocchio. Îl nimeri, însă, chiar pe un tovarăș de-al său, Eugenio, drept în cap. Băiatul se albi ca varul și căzu pe nisip fără cunoștință.
Derbedeii o luară toți la fugă și dispărură. Pinocchio fugi la apă, își înmuie batista și reveni la Eugenio, încercând să îl facă să-și revină. Cum băiatul nu își revenea, Pinocchio începu să plângă și să se vaite. Sosiră doi polițiști care, aflând că băiatul de pe jos fusese lovit cu o carte în cap și cartea îi aparținea lui Pinocchio, socotiră că acesta era vinovatul.
Polițiștii îl încredințară pe Eugenio unor pescari și îl luară pe Pinocchio cu ei. În drum spre sat, vântul îi smulse băiețelului de lemn basca de pe cap. El ceru voie să o caute și, când o găsi, o rupse la fugă înapoi, spre țărmul mării. Polițiștii trimiseră pe urma lui un dulău, mare alergător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !