nuvelă de ION LUCA CARAGIALE
II
Toate amintirile acestea îl mâhneau acum tare mult pe preotul Niță. Preotul o auzi cântând în curte pe Ileana, fata lui și nevasta lui Matache. Înțelese ce voia să spună glasul ei arzător. O chemă și îi spuse că e rușine și păcat.
Se duse apoi la Mitu. Îi reproșă nerecunoștința. Tânărul se apără spunând că e numai gura lumii. Bătrânul îi ceru să se mute în alt județ. Îi promise că nu-i va lipsi nimic, că îl va însura cu o fată bună. Îi spuse că îl iubește ca pe copilul lui, mai mult chiar decât pe Ileana.
Supărat, preotul Niță se duse pe la Cuțiteiu. Acesta știa de Ileana și de Mitu. Îi spuse preotului că n-o să fie nici o nenorocire dacă Ileana o să-l lase pe Matache și o să-l ia pe Mitu. Preotul nu putu să-i explice lui Cuțiteiu de ce nu se poate.
Cuțiteiu povesti cum se îndrăgostise el în tinerețe de Smaranda, nevasta fratelui său, și ea de el. Taică-său făcuse în așa fel încât să fie luat cu sila în armată. Încercase să fugă de acolo, nu izbutise, stătuse închis multă vreme. Până la urmă îl scăpase chiar frate-său, cu mare cheltuială. Când revenise acasă, Smaranda avea deja doi copii, fusese bolnavă, se urâțise. Pe urmă Cuțiteiu se însurase și își văzuse de viața lui, recunoscător tatălui său că îl ferise de pacat.
Povestea lui Cuțiteiu îi dădu o idee popii Niță. Băgă în sân o legătură cu bani și plecă la oraș. Prefectul era o cunoștință veche, procurorul care i-l încredințase pe Mitu cândva. Fusese deputat, era om bogat, cu mare influență.
Se duse apoi la Mitu. Îi reproșă nerecunoștința. Tânărul se apără spunând că e numai gura lumii. Bătrânul îi ceru să se mute în alt județ. Îi promise că nu-i va lipsi nimic, că îl va însura cu o fată bună. Îi spuse că îl iubește ca pe copilul lui, mai mult chiar decât pe Ileana.
Preotul ajunse la casa prefectului. Fu poftit să aștepte în sală. Era lume multă. În timp ce aștepta, apăru soția prefectului. Bătuse până la sânge o slujnică și apoi făcuse o criză de nervi. O slugă îi povesti părintelui că nevasta prefectului bătea slugile, le înfigea ace, le ardea cu fierul de frizat părul. Când obosea, făcea câte o criză: râdea, plângea și țipa, apoi înțepenea ore în șir.
Apăru prefectul și îl pofti pe părinte în salon. Acolo dădu cu ochii de portretul celei pe care o iubise atât de mult în tinerețe. Întrebat, prefectul răspunse că e portretul soacrei lui, mama soției sale. Bătrânul preot leșină. Când se trezi, plecă fără să-i mai spună prefectului de ce venise.
Ileana înțelesese că tatăl ei își dăduse seama de iubirea ei pentru Mitu. Nu putea, însă, și nici nu voia să renunțe la ea. Se întâlni cu Mitu în fundul grădinii. Văzură aprinzându-se lumina la fereastra bătrânului, când acesta se întoarse de la oraș. Și bătrânul îi simți mișcându-se prin curte.
Preotul Nițu se duse la Mitu. Se aruncă în genunchi înaintea lui și îi ceru să nu-i aducă necinstea casei. Mitu îi spuse că nu poate trăi fără Ileana. O va lua de nevastă când se va despărți de Matache. Atunci preotul îi mărturisi că este copilul lui cu adevărat.
Mitu dispăru pentru trei zile, apoi reveni noaptea, la Ileana. Voia să-i spună și ei ce păcat făcuseră, din neștiință. Femeia îl aștepta. Îl târî la locul lor din grădină și se agăță de gâtul lui. El o îndepărtă și îi spuse ce aflase de la părintele. Ea îl trase jos și îi spuse că preotul a mințit.
Pe cei doi îi prinseră zorii în grădină. Mitu o conduse pe Ileana la casa ei, aflată în aceeași curte, față în față cu casa părintelui Niță. Părintele dormise rău, simțea că nu are aer. Merse la fereastră să o deschidă și îi văzu pe cei doi îmbrățișați în fața casei. Luă pușca și îi ucise pe rând.
Preotul Niță se duse alături, la biserică, și trase clopotele. Oamenii se adunară și preotul îi duse la el în curte, unde zăceau cei doi copii ai lui. Bătrânul le spuse tuturor că el i-a împușcat. După ce căzuse, Ileana făcuse un ultim efort și se târâse spre Mitu, îmbrățișându-i genunchii. Popa se aplecă, o târî mai departe de trupul fratelui său, spunând că e pacat să stea așa. Apoi inima îi cedă și căzu mort alături de copiii lui.
Sfârșitul povestirii pe scurt a nuvelei ”Păcat...”
Citește textul întreg !
Ai putea să mai citești și alte povestiri pe scurt după nuvelele lui I.L.Caragiale:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Ai putea să mai citești și alte povestiri pe scurt după nuvelele lui I.L.Caragiale:
Tristă nuvelă !
RăspundețiȘtergereTristă povestea, dar în zilele noastre se dau publicității din ce în ce mai multe astfel de cazuri reale. Revenim la epoca primitivă...
Ștergere