roman de JULES VERNE
Capitolul XIX S.V.
Hercule cârmi repede piroga spre malul stâng. Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, se îngrijoră. Trebuia să meargă pe jos, prin ținutul locuit de canibali, acum, când erau atât de aproape de așezările portugheze.
Înainte ca piroga să ajungă la țărm, Dingo sări în apă, se cățără pe malul de pământ și dispăru în desișul de plante. Când ajunseră și ei pe mal, călători îl găsiră după ce făcură câțiva pași. Câinele sări în jurul lor, îndemnându-i să îl urmeze. Îi conduse apoi la o colibă năruită. În colibă se găseau osemintele albite ale unui om, iar pe un trunchi se vedeau două litere roșii, aproape șterse: S.V.
Dick Sand găsi o hârtie în care Samuel Vernon scria că fusese atacat și jefuit de călăuza Negoro. Acum se explicau multe lucruri. Samuel Vernon pornise să exploreze centrul Africii alături de câinele lui, Dingo. Fusese condus de Negoro la țărmul fluviului Congo. Portughezul îl atacase, îl jefuise și îl părăsise, rănit mortal, în acea colibă. Înainte de a muri, scrisese biletul și însemnase pe trunchi, cu sângele său, cele două inițiale, S.V. Dingo stătuse multe zile în fața acelui trunchi și probabil că așa le învățase. Se dusese apoi la țărmul oceanului și fusese luat de căpitanul de pe Waldeck. De aici ajunsese pe bordul lui Pilgrim, unde îl reîntâlnise pe Negoro. Acesta fusese urmărit ca agent al negustorului de sclavi Aldez și se refugiase în Noua Zeelandă. Se îmbarcase ca bucătar pe Pilgrim în scopul de a-l deturna și a reveni cu el în Africa.
În timp ce Dick Sand și Hercule se pregăteau să înmormânteze osemintele lui Samuel Vernon, Dingo se repezi urlând afară. Călătorii ieșiră după el și văzură că doborâse la pământ un om. Era Negoro, care ascunsese pe aproape banii jefuiți de la Samuel Vernon și acum venise să îi recupereze. Dingo îl simțise și îl atacase mortal, înfigându-și colții în gâtul lui. Cu ultimele puteri, Negoro îl înjunghiase cu cuțitul pe bietul Dingo. Câinele muri și el și fu îngropat alături de stăpânul său.
Călătorii trebuiau să își continue drumul pe jos, căci pe fluviu nu se mai putea naviga, era plin de uriașe căderi de apă. Dick Sand socoti că e de datoria lui să vadă pe unde era drumul mai ușor și se duse cu piroga spre celălalt mal. Trebuia să fie foarte atent să nu îl ducă apa spre cataractă, dar se bizuia pe forțele și priceperea lui.
Inimosul capitan la cincisprezece ani ajunse pe malul opus, dar acolo îl aștepta o mare surpriză. Pe mal se aflau indigenii din satul lacustru, care îi urmăreau de mai bine de o săptămână. Săriră în pirogă, dar nu se apropiară de tânăr, care îi ținea la distanță cu arma îndreptată asupra lor. Văzându-i pe doamna Weldon și pe ceilalți pe malul celălalt, băștinașii împinseră piroga înapoi și, mânuind ca pe o cârmă vâsla, încercară să ajungă la ei. Dick Sand trase în vâslă și o sfărâmă. Piroga fu luată de curent și dusă spre cataractă. Indigenii săriră în apă ca să scape înotând spre mal. Cu toții fură aruncați în abisul cataractei, dar numai Dick Sand scăpă. Tânărul se ținuse strâns sub pirogă, care îl protejase și de înec și de asfixie. În scurt timp ajunse pe malul unde îl așteptau doamna Weldon, Jack, vărul Benedict și Hercule.
Capitolul XX Încheiere
După două zile, călătorii întâlniră o caravană de negustori de fildeș care îi duse la Emboma, orășel aflat la vărsarea fluviului Congo în Oceanul Atlantic. De aici luară un vapor care îi duse în America de Sud, apoi ajunseră la San Francisco cu trenul.
Dick Sand deveni fiul familiei Weldon, iar Hercule cel mai bun prieten al ei. Vărul Benedict, având acum la îndemână alți ochelari și o lupă, se apucă să studieze insecta care trebuia să-i poarte numele. Nu era însă o insectă dintr-o specie necunoscută, ci un păianjen căruia i se rupseseră două picioare în timp ce fusese capturat.
Trecură trei ani. Dick își termină studiile și, în mod excepțional, el primi imediat comanda unui vas al firmei domnului Weldon.
Cu toții aveau însă o mare supărare. Nu știau nimic despre soarta lui Tom și a tovarășilor lui. Domnul Weldon trimise mai mulți agenți în Africa. După îndelungi căutări, ei descoperiră că se aflau în Madagascar, unde sclavia nu fusese desființată. Cei patru fură aduși înapoi și se bucurară cu toții de revedere, regretând că nu sunt cu ei și Nan și Dingo. Oricum, Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, își făcuse datoria pe deplin și toți îi erau foarte recunoscători.
Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Căpitan la cincisprezece ani”
Dintre romanele lui Jules Verne povestite pe scurt ai putea să mai citești:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !