IVANHOE. Povestire pe scurt (5)

roman de WALTER SCOTT

Capitolul 9

Mareșalii turnirului îi cer câștigătorului să își ridice viziera, căci nu se cădea să își primească premiul de la prințul John cu fața acoperită. Cavalerul Dezmoștenit invocă jurământul pe care îl făcuse de a nu își arăta fața până la o anumită dată. Cum acesta era un lucru obișnuit în lumea cavalerilor, mareșalii nu mai insistă.

Prințul John, însă, nu vrea să accepte voința cavalerului. El încearcă să amâne momentul înmânării premiului, dar sfetnicul său, Waldemar Fitzurse, îi spune că nu se cuvine. Cavalerul este adus în fața sa și primește calul de luptă, bogat împodobit, apoi cununa pe care avea să i-o ofere celei alese Regina Dragostei și a Frumuseții. El dă ocol arenei și oferă cununa domniței Rowena.

În graba mare, prințul John încalecă și vine și el repede la tribuna domniței Rowena. O invită pe ea, pe tatăl ei și pe prietenii lor, la banchetul ce urma să aibă loc în seara aceea la castelul din Ashby. Cedric refuză, în numele Rowenei. Prințul îl invită și pe Cavalerul Dezmoștenit, dar și acesta refuză invitația, cu glas scăzut și grăbit, motivând că este obosit și trebuie să se refacă pentru a doua zi a turnirului.

Prințul și alaiul lui pornesc spre castel, iar Cavalerul Dezmoștenit se retrage în cortul său.

Capitolul 10

La cort, Cavalerul Dezmoștenit refuză ajutorul mulțimii de scutieri și de paji care se ofereau să-i scoată armura și să-i pregătească o baie. El rămâne doar cu scutierul său, cu apucături cam țărănești. Acesta îi dă mâncare și băutură, dar nici nu apucă bine cavalerul să cineze că apar la intrarea cortului cinci oameni ce duceau fiecare de căpăstru câte un cal înzăuat ce ducea în spate câte o armură. Erau scutierii cavalerilor pe care îi învinsese.

După obiceiurile cavalerești, scutierii aduceau învingătorului caii și armurile învinșilor. El putea să le accepte sau să primească suma oferită drept răscumpărare. Cavalerul Dezmoștenit acceptă jumătate din sumă, cealaltă jumătate lăsându-o pentru scutieri. Numai de la scutierul lui Brian de Bois-Guilbert nu primește nimic și îi cere să își vestească stăpânul că va lupta cu el pe viață și pe moarte, așa cum îl provocase acela.

Cavalerul intră în cort și îi spune lui Gurth, căci el era scutierul, să ducă banii la Ashby. Să îi dea evreului Isaac, ca să își oprească prețul pentru calul și armura de care îi făcuse rost.

La Ashby, într-o casă mică, dar împodobită cu gust, fuseseră găzduiți Isaac și fiica lui, Rebecca. Ei stăteau de vorbă și evreul se văita că pierduse banii pe armăsarul și armura oferite cavalerului, fiindcă nu credea că acesta își va plăti datoria. Tocmai atunci sosește Gurth, care îi aduce banii. Cei doi se târguiesc pentru prețul calului și armurii.

Până la urmă, Gurth se alege cu douăzeci de țechini de aur, primiți în taină de la Rebecca, după cum se alesese cu alți zece țechini de aur dăruiți de stăpânul său. Porcarul se bucură și își face socoteala că își va răscumpăra libertatea de la stăpânul său, Cedric Saxonul.

* * *

Urmează Ivanhoe (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !