roman de WALTER SCOTT
Capitolul 41
În poienița în care se aflau regele Richard, Robin Hood și haiducii lui, sosesc cavalerul Ivanhoe și scutierul său, Gurth. Regele îl lămurește pe Ivanhoe că stătuse ascuns în armura Cavalerului Negru ca să le dea timp credincioșilor lui să adune oștile.
Robin Hood îl poftește pe rege să mănânce, chiar dacă îi oferea chiar carnea vânatului din pădurile sale. Regele, mai bucuros de aventuri cavalerești decât de opere mărețe demne de un monarh, mănâncă și bea alături de haiducii lui Robin Hood. Îndemnați de băutură, haiducii încep să râdă și să glumească, uitând de respectul cuvenit regelui.
La îndemnul lui Wilfred de Ivanhoe, Robin Hood trimite un om în tufișuri să sune din cornul de vânătoare. Crezând că sosesc oamenii lui Malvoisin, toți lasă petrecerea și se pregătesc de luptă.
Robin Hood îi mărturisește regelui stratagema pe care o folosise ca să spargă cheful. Regele înțelege că la mijloc fusese sfatul lui Ivanhoe. Robin Hood îi spune că are și el un asemenea sfetnic grijuliu, pe Little John. Richard pornește la drum și, împreună cu Wilfred de Ivanhoe, Gurth și Wamba, ajunge spre seară la castelul lui Athelstane.
La castel, mulțimea adunată, de la cerșetori la nobilii saxoni, se înfrupta din bucatele pregătite pentru pomenirea lui Athelstane. În același timp, toți priveau jocurile măscăricilor și scamatorilor.
Capitolul 42
Regele Richard și Ivanhoe sunt conduși în încăperea în care se aflau cei mai de seamă conducători ai saxonilor. În mijlocul lor se afla Cedric Saxonul, care îi întâmpină cu prietenie pe nou-veniți, fără a-și recunoaște fiul. Prevăzător, Ivanhoe își acoperise fața cu un colț al mantiei, așteptând semnalul regelui pentru a dezvălui cine este. Cei doi sunt conduși întâi în capela în care se afla sicriul lui Athelstane, înconjurat de călugări. Trec apoi pe la mama lui Athelstane și apoi într-o încăpere în care fete și femei, în frunte cu Rowena, cântau imnuri pentru pomenirea sufletului celui răposat. Cedric le spune celor doi că nobilul Athelstane îi fusese logodnic Rowenei, deși asta era adevărat numai în închipuirea lui.
Richard îi destăinuie lui Cedric că el este regele, Richard al Angliei. Îi cere saxonului să își ierte fiul și Cedric îl iartă, cu condiția să revină la ținuta specifică nobililor saxoni și să aștepte timp de doi ani ca Rowena să poarte doliu după răposat.
În clipa aceea intră pe ușă chiar Athelstane. Nu fusese mort, ci se aflase într-un lung leșin. Când se trezise, era în puterea călugărilor, care intenționaseră să îl înmormânteze de viu.
Bucuros, Cedric îl îndeamnă pe Athelstane să lupte cu Richard pentru dreptul la tron, ca urmaș al regilor saxoni. Athelstane, însă, nici nu se gândește la așa ceva. Se închină regelui și nu numai atât, îi spune răspicat lui Cedric că nu o dorește pe Rowena de soție și că Wilfred este mult mai potrivit pentru ea.
Ivanhoe nu apucă să se bucure de această veste. El este chemat de un evreu afară, îi cere lui Gurth armura și pleacă în grabă. Regele Richard află despre aceasta și pornește și el grăbit pe urmele lui Ivanhoe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !