IVANHOE. Povestire pe scurt (2)

roman de Walter Scott

Capitolul 3

Cedric Saxonul se afla în marea sală de mese a castelului. Era un bărbat de vreo șaizeci de ani, voinic și bătăios, gata oricând să lupte pentru drepturile sale și ale semenilor săi saxoni. În sală mai erau o mulțime de slujitori și de câini.

Stăpânul casei nu prea era în apele lui. Rowena fusese la slujba de seară la o biserică îndepărtată și se întorsese cu hainele udate de ploaie. Lipseau Gurth și turma lui de porci, iar Cedric se temea să nu fi încăput ori pe mâinile proscrișilor din pădurea vecină, ori pe ale vreunui baron vecin. Mai lipsea și Wamba, bufonul, și pe deasupra lui Cedric îi era tare foame, fiindcă ora obișnuită a cinei trecuse de multă vreme. Furios, le împărtășea slujitorilor gândul că, poate, turma și bufonul încăpuseră pe mâinile normanzilor. Era gata să pornească împotriva lor, apoi își aminti deodată de fiul său, Wilfred, care nu se afla lângă el să îl ajute.

Deodată, de afară se aude sunetul cornului. Un paznic anunță că starețul Aymer din Jorvaulx și cavalerul templier Brian de Bois-Guilbert, precum și slujitorii lor, se aflau la poartă. Ei erau în drum spre turnirul ce avea să aibă loc la Ashby-de-la-Zouche și cereau găzduire pentru o noapte. Bombănind că amândoi erau normanzi, Cedric trimite slujitorii să îi poftească în casă și să anunțe la bucătărie că aveau oaspeți. Saxonul știa că starețul era un om cu o fire veselă și că avea purtări slobode, iar cavalerul templier era un bărbat viteaz, dar plin de trufie.

Capitolul 4

Starețul și cavalerul își schimbă hainele și apar în sala de mese acoperiți de haine bogate. În urma lor intră și pelerinul care îi condusese la castelul lui Cedric. Omul, cu gluga trasă pe cap, era îmbrăcat în straie sărăcăcioase. Văzând că la masa slugilor nu mai este niciun loc liber, el se așează pe un scaun lângă cămin.

Cedric le spune oaspeților că sunt bineveniți, dar că el jurase să nu vorbească decât limba  saxonă, dar înțelege limba normandă. Starețul îi spune că vorbește și el saxona, fiind graiul bunicii sale. Cavalerul spune răspicat că el nu vorbește decât franceza, dar înțelege și saxona. Gazda îi poftește să ia loc alături de el și se ocupă de Gurth și Wamba care tocmai apăruseră.

Stăpânul vrea să-l pedepsească pe Gurth pentru întârziere, dar Wamba îi spune că de vină fusese Fangs, câinele lui Gurth, care nu izbutise decât cu greu să adune turma de porci. Cedric cere să fie pedepsit Fangs, dar Wamba îi ia și acestuia apărarea. El spune că animalul nu reușise să își facă datoria fiindcă pădurarul vecinului Malvoisin îi tăiase două degete sub pretextul că atacase o ciută din pădurea stăpânului său.

Când să înceapă să mănânce, apare și domnița Rowena. Frumoasă, înaltă, blondă cu ochii albaștri, ea îl vrăjește pe cavalerul templier. Pe când se aflau în pădure, acesta pusese prinsoare cu starețul că domnița Rowena nu este atât de frumoasă pe cât i se dusese vestea. Starețul pusese la bătaie colanul de aur de la gâtul său, iar cavalerul zece butoaie cu vin de Chios. Acum, sorbind-o din ochi pe tânără, el îi șoptește starețului că are și colanul și vinul.

Cei doi îl îndeamnă pe Cedric să vină cu domnița Rowena la turnirul de la Ashby-de-la-Zouche, oferindu-le protecție pe drum. Cedric mulțumește și refuză, căci avea să facă drumul împreună cu un vecin și o suită puternică ce avea să-I apere și de haiduci și de baronii vrăjmași.

Sir Brian de Bois-Guilbert îi face complimente înflăcărate Rowenei, iar aceasta îi răspunde cu demnitate, cerându-i să le dea mai bine știri despre cruciadă. În acest timp, un străjer vestește că la poartă se află încă un străin, care cere și el găzduire. Cedric poruncește ca străinul să fie primit și să i se dea tot ce are nevoie.

* * *

Urmează Ivanhoe (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !