roman de Robert Louis Stevenson
Capitolul 19 Povestea despre întăritură este reluată de Jim Hawkins
Ben Gunn, cel care trăise trei ani singur pe Insula Comorii, îl conduse pe Jim Hawkins la întăritură. În apropiere de ea se opri și îi spuse lui Jim că el nu merge înăuntru. Îi ceru lui Jim să-i transmită el domnului Trelawney condițiile sale, iar dacă vor dori să-i vorbească, Jim știa unde stă Ben Gunn.
Jim dădu ocol întăriturii și observă nu departe stânca albă lângă care Ben Gunn îi spusese că își ține barca. Sări apoi peste împrejmuirea întăriturii și ajunse, în sfârșit la tovarășii săi.
Briza serii umplea coliba de nisip, care se afla peste tot: în părul și ochii oamenilor, în mâncare și în apă. Căpitanul Smollett le dădu tuturor ceva de făcut, astfel că nu mai avură timp să se gândească la situația în care se aflau.
Jim îi povesti doctorului Livesey despre Ben Gunn. Bietul om ceruse niște brânză, iar doctorul, care avea o bucată de parmezan într-o cutie, hotărî să i-o dea lui.
Seara, după ce mâncară puțin, cei trei conducători începură să facă planuri. Mâncarea era puțină și nu ar fi ajuns până când ar fi sosit vreun ajutor. Trelawney stabilise cu acela care îi vânduse vasul să îl caute, dacă nu va reveni, dar numai după câteva luni. Singura scăpare era lupta cu pirații, numai că aceștia erau mai numeroși, erau optsprezece, din care trei erau răniți.
A doua zi de dimineață, cei din întăritură fură surprinși să vadă că se apropie doi pirați cu un steag alb, de pace. Unul dintre ei era John Silver.
Capitolul 20 Solia lui Silver
Căpitanul Smolett le strigă celor doi să rămână pe loc. Trimise pe toată lumea la post, cu arma în mână. Silver strigă că dorește să-i vorbească și îi ceru să-l lase să intre în întăritură. Căpitanul îi permise să urce dealul, dar nu îl lăsă să intre.
John Silver pomeni întâi de faptul că cineva pătrunsese noaptea în tabăra piraților și îi spărsese unuia capul cu ciomagul. Auzind asta, Jim se gândi că era isprava lui Ben Gunn, care își arătase intenția de a ajuta la lichidarea piraților. Rămăseseră deci numai paisprezece pirați în stare să lupte.
John Silver spuse apoi că vrea harta și că după ce vor găsi comoara, îi va lua pe vas și îi va lăsa unde doresc, ori îi vor lăsa pe insulă cu ceva provizii și vor anunța primul vas întâlnit să vină să-i ia.
Căpitanul Smollett răspunse scurt și răspicat. Le dădu piraților de ales între a se preda pentru a fi duși la judecată în Anglia și a pieri, fiindcă nici comoara nu o vor găsi, nici vasul nu știau să îl conducă.
Furios, Silver plecă, amenințând că, într-o oră, le va distruge întăritura și mulți dintre ei vor fi morți.
Capitolul 21 Atacul
Căpitanul le spuse oamenilor săi că într-o oră vor fi atacați. Îi trimise din nou la posturi, fiindcă veniseră toți să asculte ce vorbise cu Silver, și le spuse să lupte din toate puterile. Cam după o oră, începu atacul. Apăru primul pirat și cel care îl văzu fu Joyce. El trase, dar nu nimeri. Împușcătura sa fu urmată de altele, venind de la pirați.
Pirații năvăliră din toate părțile și patru dintre ei izbutiră să sară peste îngrăditură. Pătrunseră în colibă, dar căpitanul conduse oamenii să iasă prin spate și să lupte cu cuțitele. Luptară atât de îndârjit, încât respinseră atacul și uciseră cinci pirați, restul fugind în pădure.
În tabăra căpitanului, erau doi răniți, Hunter și însuși căpitanul, și un mort, Joyce. Rămăseseră să lupte pe Insula Comorii patru contra nouă, de fapt opt, fiindcă unul dintre pirații răniți murise și el, chiar în acea seară.
* * *
Urmează Insula Comorii (8)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Va multumesc mult!M-ati salvat de la o chinuiala de multe ore:)
RăspundețiȘtergereCu plăcere! Mă bucur că te-am ajutat, dar să știi că lectura nu este o chinuială. Dacă ai citi romanul, ai descoperi că textul integral este mult mai frumos și mai captivant decât povestirea.
ȘtergereVă mulțumesc enorm ! M-ați salvat de la o mare chinuială și un 2 la română ! Vă mulțumesc din toată inima mea !!
RăspundețiȘtergereCu mare plăcere!
Ștergere