roman de Robert Louis Stevenson
Capitolul 7 Plec la Bristol
Domnul Trelawney plecă la Bristol să pregătească vasul pentru expediția spre Insula Comorii. Doctorul Livesey plecă și el, la Londra, ca să-și găsească un înlocuitor pentru perioada în care urma să lipsească. Jim rămase la conacul domnului Trelawney, în grija pădurarului, bătrânul Redruth.
După câteva săptămâni, domnul Trelawney trimise o scrisoare pentru doctor, menționând că, în lipsa acestuia o poate citi Jim Hawkins. Scria că reușise să cumpere și să echipeze un vas, o goeletă. Din scrisoare reieșea, însă, limpede, că domnul Trelawney nu putuse să-și țină gura și că tot Bristolul aflase de la el că pornește spre Insula comorii.
Domnul Trelawney mai scria că întâlnise un om foarte cumsecade, Long John Silver, un marinar căruia îi lipsea un picior, pierdut într-o bătălie. Acesta cunoștea mulți marinari, așa că domnul Trelawney completase cu ei echipajul. Pe Long John Silver, care avea o cârciumă în Bristol, îl angajase drept bucătar. Squire Trelawney găsise și un căpitan destoinic, cu ajutorul celui de la care cumpărase vasul.
Conform indicațiilor din scrisoare, Jim plecă să-și vadă mama, la hanul ce fusese renovat la porunca domnului Trelawney. Plecă apoi cu diligența, însoțit de Redruth, către Bristol. Acolo află că sosise și doctorul Livesey, iar a doua zi urma să plece pe mare.
Capitolul 8 La ”Ocheanul”
Domnul Trelawney îl trimise pe Jim să-i ducă un bilet lui John Silver, la cârciuma lui, numită ”Ocheanul”. Cârciuma era plină de marinari, care beau, fumau și vorbeau foarte tare. În momentul în care băiatul i se adresă lui John Silver, un om țâșni pe ușă afară. Jim îl recunoscu pe piratul Câine Negru, care îl căutase la han pe căpitan. Îi spuse lui Silver cine era cel care fugise, iar acesta trimise pe cineva după el și făcu atâta tevatură încât îi adormi bănuielile băiatului.
Jim și John Silver merseră împreună la hanul unde se aflau domnul Trelawney și doctorul Livesey. Primul îi spuse bucătarului că toți oamenii trebuie să fie la bord după-amiază, la ora patru.
Capitolul 9 Praf de pușcă și arme
La bordul vasului ”Hispaniola”, cei doi domni și tânărul Jim fură întâmpinați de secund, domnul Arrow. Nu după mult timp, fu anunțat căpitanul Smollett. Acesta le spuse celor doi domni că nu îi place faptul că pleacă după o comoară și lui nu i se spusese nimic, în schimb toți marinarii știau acest lucru. Spuse apoi că nu îi place nici echipajul și că ar fi fost normal să fie întrebat și el atunci când fuseseră angajați marinarii. Nu îi plăcea nici secundul, care nu se comporta ca un ofițer și era prea apropiat de marinari, bând cu ei pe puntea vasului.
Căpitanul ceru apoi ca locul armelor și prafului de pușcă să fie schimbat, să fie aduse sub cabina celor doi domni, iar cei patru oameni care îi însoțiseră să doarmă lângă această cabină. De asemenea, să pună harta ce înfățișa Insula Comorii, într-un loc secret, fiindcă toată lumea știa despre existența ei.
Doctorul Livesey trase concluzia că omul se teme de o revoltă, dar căpitanul Smollett spuse că, dacă ar fi așa, nici nu ar mai fi pornit la drum. Existau, însă, niște lucruri care nu erau chiar în regulă, și voia să ia măsuri de siguranță. După ieșirea lui, doctorul Livesey spuse că acum este de părere că la bord sunt cel puțin doi oameni cinstiți, John Silver și căpitanul Smollett. Domnul Trelawney fu doar parțial de părerea doctorului, fiindcă nu îl putea suferi pe căpitan.
Pe când mutarea prafului de pușcă era în toi, sosi cu o barcă și John Silver cu o parte din oamenii săi. El obiectă la această acțiune că le va întârzia plecarea, dar căpitanul îi închise gura trimițându-l la bucătărie, unde îl trimise și pe Jim, ca ajutor de bucătar ce fusese angajat.
* * *
Urmează Insula Comorii (4)
Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !
A venit vacanta, deci si mai mult timp liber pentru lectura.
RăspundețiȘtergerePe vremea mea, adica in secolul trecut :), de abia asteptam sa se termine scoala ca sa putem citi nestingheriti toate cartile acelea despre care auziseram ca ar fi interesante ... tin minte ca multi colegi de clasa isi facusera liste cu ceea ce ar fi trebuit sa citeasca neaparat in acea vacanta, asta in plus de lista obligatorie data de profesoara sau profesorul de literatura.
Ce vremuri ! Parca nu-mi vine sa cred ca au existat cu adevarat vreodata :)
Au existat, draga mea Exergy, au existat. Pot să depun mărturie și să aduc și dovezi: listele mele, îngălbenite de vreme și păstrate cu sfințenie. Ca și listele cu conjugarea verbelor neregulate din limba franceză. :)
Ștergere