INSULA COMORII. Povestire pe scurt (4)

roman de Robert Louis Stevenson

Capitolul 10 Călătoria

Toată noaptea, Jim munci la așezatul lucrurilor pe vas. În zori se dădu semnalul de plecare spre Insula Comorii. Marinarii îi cerură să cânte ceva bucătarului John Silver, pe care îl numeau Fripturică. Acesta începu să cânte exact cântecul marinăresc pe care îl cânta Billy Bones la hanul pe care îl țineau părinții lui Jim. ”Cin'șpe marinari pe cufărul marinarului mort / Iu-hu-hu ! Și-o sticlă de rom !”

În timpul călătoriei, domnul Arrow, secundul, se dovedi a fi un mare bețiv. Era o taină de unde făcea rost de băutură, căci oricât îl pândiseră nu reușiseră să afle. Într-o noapte întunecoasă dispăru de pe vas și căpitanul trase concluzia că a căzut peste bord.

Fripturică, bucătarul, se descurca foarte bine, în ciuda faptului că nu avea decât un picior. Se ținea de niște frânghii puse special și se mișca cu destulă ușurință în timp ce făcea mâncarea. Echipajul îl respecta, ba chiar se părea că îi dă ascultare.

Domnul Trelawney și căpitanul erau foarte reci unul față de altul. Căpitanului nu îi plăcea călătoria, iar domnului Trelawney nu îi plăcea căpitanul. Domnul Trelawney se purta bine cu echipajul, le dădea adesea porție dublă de grog și plăcintă, ba chiar le pusese un butoi cu mere pe punte, din care lua fiecare câte voia.

Într-o seară, Jim se duse să își ia un măr. Nu mai erau decât câteva pe fundul butoiului și trebuia să intre în el ca să ajungă la ele. Tocmai când se afla în butoi, îl auzi pe John Silver, vorbind cu alt marinar. Primele cuvinte îl înspăimântară pe băiat, care rămase locului ca să asculte mai departe.

Capitolul 11 Ce am auzit din butoiul cu mere

John Silver tocmai spusese că fusese șef de echipaj la vestitul căpitan de pirați Flint. Glasul unui marinar tânăr, Dick, îi răspunse plin de admirație. John Silver spuse că el fusese mai întâi cu England și apoi cu Flint. Adunase bani frumoși, pe care îi ținuse la bancă. Acum îi scosese și îi păstra femeia lui, împreună cu banii luați pe casă și pe cârciumă, fiindcă nu se mai putea duce la Bristol după ce dădea lovitura. Cu amăgeli și vorbe măgulitoare, John Silver îl făcu pe Dick să treacă de partea piraților.

Veni și cârmaciul Israel Hands, care își arătă dorința să pună mai repede mâna pe vas. Silver îi spuse că trebuie neapărat să aștepte să găsească comoara, fiindcă ei nu aveau harta, apoi ar trebui să aștepte până când vor fi făcut jumătate din drumul de întoarcere. Atunci vor pune mâna pe vas și îi vor ucide pe domnul Trelawney și pe doctorul Livesey, ca să nu existe martori ai fărădelegilor lor.

După ce Dick plecă, bucătarul continuă discuția cu cârmaciul, iar Jim înțelese că existau și  niște marinari care nu erau de partea piraților.

Tocmai când răsări luna, un marinar strigă că se vede pământ la orizont.

Capitolul 12 Consiliu de război

Jim profită de faptul că toți oamenii se adunaseră la prora și ieși repede din butoi. Căpitanul întrebă dacă mai fusese cineva pe insula care se vedea și care era ținta călătoriei lor. John Silver spuse că el cunoștea insula, fiindcă fusese în echipaj cu un fost pirat ce îi povestise despre insulă. Jim reuși să-i spună în taină doctorului Livesey că trebuie să vorbească neapărat cu el, cu domnul Trelawney și cu căpitanul.

Căpitanul le dădu oamenilor grog și cei trei se retraseră împreună cu Jim. Băiatul le povesti ceea ce auzise din butoi. Trelawney recunoscu deschis că avusese dreptate căpitanul și că el se înșelase. Hotărâră să meargă mai departe spre Insula Comorii, să adune oamenii care le sunt credincioși și să îi atace pe pirați când se vor aștepta mai puțin. Până atunci, Jim avea sarcina să culeagă informații, fiindcă oamenii nu se fereau de el, iar el era atent și avea mult spirit de observație.

* * * 

Urmează Insula Comorii (5)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !