ÎN TREN. Povestire pe scurt.

povestire de ION AGÂRBICEANU.

În lungul tren cu vagoane devastate de război, ale căror ferestre sunt înlocuite cu scânduri, este o înghesuială nemaipomenită. Călătorii, cei mai mulți soldați demobilizați, sunt înghesuiți în vagoane, pe coridoare, pe scări, pe acoperișuri. Totuși, noi valuri de călători încearcă să se urce în tren. De peste tot li se strigă că nu mai este loc.

Cei care au apucat locuri în compartimente discută între ei, mulțumiți că nu stau înghesuiți pe coridor. Un domn burtos este foarte revoltat că li s-a permis demobilizaților să urce în vagoanele de clasa întâi și nu mai vine nici un pic de aer de pe coridor.

Chiar la scara acelui vagon încearcă să urce în tren un invalid, care mai încercase în douăzeci de locuri și nu reușise. Îi roagă pe soldați să-i facă și lui loc, că nu mai poate. Unul spune că nu e loc, dar un fruntaș cere aspru, să-i facă loc invalidului. Cei de pe scară coboară și îl ajută pe invalid să urce. Fruntașul îi găsește pe coridor un loc în care măcar se poate rezema cu spatele pe perete. El se uită mânios în compartimente. În toate, pe cele patru locuri stau șase-șapte oameni. Numai pe banca domnului burtos stau doar patru.

Trenul pornește, în sfârșit. Oamenii încep să vorbească între ei. Demobilizații vorbesc despre întâmplările din război, apoi, încet-încet, discuția se îndreaptă spre pământ.

În compartimentul domnului cel gras se face politică.  Tot ce s-a făcut în țară este blamat, iar domnul cel burtos conchide că îi e rușine să spună că e român. Iese apoi în ușa compartimentului, să se mai răcorească în curentul de pe coridor.

Fruntașul îl sfredelește cu privirile, mânios. Bietul invalid stătea deja de patru ore în picioare și simțea că se sfârșește. Fruntașul încercase de mai multe ori să se așeze în așa fel încât invalidul să poată sta pe genunchii lui, dar omul era încurcat de piciorul de lemn și nu reușiseră. Văzând că domnul cel gras tot iese în ușă, fruntașul începe să spere că îi va da locul său invalidului, măcar pentru un sfert de ceas. Dar domnul nici nu se gândește.

Revenit în compartiment, domnul comentează că la noi nu e civilizație și că, probabil, invalidul își cioplise singur piciorul de lemn. Dacă ar fi fost în Germania, nici nu s-ar fi cunoscut că are un picior artificial. Fruntașul aude și, mânios, îi spune că în război unii s-au ales cu cruci de lemn, alții cu picioare de lemn, dar tot mai bine e așa decât cu inimă de lemn.

Trenul se oprește, iar fruntașul îl ajută pe invalid să coboare. Un soldat îi spune naratorului, ce fusese și el in tren și asistase la întâmplare, că fruntașul a fost rănit de trei ori în război. În timp ce avea în piept cea de-a treia rană l-a salvat de la moarte pe maiorul său, purtându-l în spinare o noapte întreagă.

Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”În tren”

Sursa foto

De același autor, ai putea să mai citești:

• Darul lui Moș Miron
• Împăcare
• În casa de om sărac

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!