povestire de ION AGÂRBICEANU
E iarnă și se aude vuietul crivățului. În casa de om sărac se află un cuptor nou, iar Nicușor vrea să mai bage un lemn pe foc. Mama îl oprește, ca să nu facă risipă, iar băiețașul pune lemnul după sobă. Măriuca, surioara lui de trei ani, privește încântată la haina pe care i-o coase mama, pentru Crăciun. Pe un divan mic moțăie ceilalți doi frați ai lor, doi băiețași între cinci și opt ani.
Crivățul bagă în casa de om sarac, cu ușa și geamurile șubrede, fire nevăzute de aer înghețat. Cuprinsă de fiori, mama îi spune lui Nicușor să mai pună un lemn pe foc, dar numai unul, căci noul cuptor de tuci se încingea foarte bine.
Cu mare greutate îl convinsese pe proprietarul casei să schimbe cuptorul cel vechi, care nu mai încălzea decât cu prea multe lemne și umplea casa de fum. Îl convinseseră lacrimile femeii, după plecarea bărbatului ei, ciubotar, la spital. Acum, cuptorul cel vechi se afla în odaia pe care nu o foloseau în timpul iernii. Lângă el erau pitite jucăriile de sticlă și de porțelan pe care mama le cumpărase ca să le dăruiască copiilor de Crăciun.
Multe rufe trebuise mama să spele în ger, la râu, ca să aibă cu ce să cumpere hăinuțe și jucării pentru copii, mâncare și lemne, dar acum era mulțumită.
În noapte, ciubotarul luptă cu crivățul ca să ajungă la casa cea săracă. Cu greu izbutise să obțină învoirea medicului-șef, care îi spusese că își agravează boala, dar nu îl putuse reține. Acum era bucuros și, de bucurie, cumpărase un kilogram de cârnați proaspeți. Își făcuse planul să le facă o surpriză și să intre pe furiș în casă, prin odaia în care nu locuiesc iarna. În casa de om sărac, ușa nu se încuia niciodată, fiindcă nici nu avea încuietoare. După ce se vor mira de mirosul de cârnați, avea să-și facă și el apariția.
Ajunge, pune mâna pe clanță, ușa se deschide puțin de tot, apoi se oprește, ținută de ceva. O împinge tare și se aude un zgomot grozav, apoi țipătul femeii. Zgomotul fusese făcut de cuptorul cel vechi. Împins de ușă, căzuse și crăpase în trei.
Femeia privește speriată la bucățile din cuptor, apoi își vede bărbatul și înțelege ce s-a întâmplat. Scoate apoi alt țipăt, zărind pachetul cu jucăriile sfărâmate, apoi începe să plângă amar, mângâindu-și bărbatul pe față. În casa de om sărac nu se mai auzeau decât suspinele ei și urletul crivățului.
Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”În casa de om sărac”
Sursa fotoPoți să mai citești, povestite după același autor:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !