roman de JACK LONDON
2. Legea colților și a bâtei
Încă din prima zi Buck descoperi că în sălbăticie era o singură lege: legea colților și a bâtei
Cățeaua Curly se duse către un câine husky, iar acesta îi sfâșie fața cu sălbăticie și o doborî la pământ. Vreo patruzeci de husky ce făcuseră cerc în jurul lor se aruncară asupra ei. Când acești câini fură îndepărtați de oameni, Curly era moartă, făcută bucăți în zăpadă.
Buck învăță de aici că legea coltilor nu era cinstită și că nu trebuia să ajungă niciodată la pământ.
Lui Buck i se puse harnașamentul din curele și fu înhămat la sanie, împreună cu ceilalți caini. Învăță repede ce are de făcut, de la Dave și de la Spitz, care era conducătorul câinilor, precum și de la François, care îi plesnea pe toți cu biciul, cerându-le supunere.
Perrault mai aduse trei câini, trei husky. Billee și Joe erau frați, dar Billee era prea blând, în timp ce Joe era veșnic supărat și zburlit. Al treilea se numea Sol-leks, adică ”Furiosul”, un câine impunător care nu dorea decât să fie lăsat în pace, ca și Dave.
În prima noapte, Buck descoperi că nu are unde să se culce. Umblând de colo-colo, călcă pe Billee, care se îngropase în zapada. Buck înțelese ce avea de făcut și își săpă și el o groapă. Ningea, iar zapada îl acoperi cu totul, așa că, atunci când se trezi, se sperie ca și cum ar fi fost prins într-o capcană. Nici nu știa ce este o capcană, dar în el se trezise experiența strămoșilor săi sălbatici.
Plecară mai departe. Buck fu înhămat între Dave și Sol-Leks, de la care învăță bine meseria. Învăță în curând și altceva. Seara, când se făcea tabăra și primeau de mâncare, pește, tovarășii lui înfulecau repede apoi veneau și îi furau din mâncarea lui. Învăță să mănânce și el repede, apoi chiar să fure de mâncare de la alți câini sau chiar de la oameni. Fura însă cu viclenie, fiindu-i teamă de legea colților și a bâtei. Mușchii i se întăriră, simțurile i se ascuțiră, îi reveniră instinctele din sălbăticie. Își aminti și vechiul cântec strămoșesc, urletul pe care îl scotea în nopțile înghețate.
Cățeaua Curly se duse către un câine husky, iar acesta îi sfâșie fața cu sălbăticie și o doborî la pământ. Vreo patruzeci de husky ce făcuseră cerc în jurul lor se aruncară asupra ei. Când acești câini fură îndepărtați de oameni, Curly era moartă, făcută bucăți în zăpadă.
Buck învăță de aici că legea coltilor nu era cinstită și că nu trebuia să ajungă niciodată la pământ.
Lui Buck i se puse harnașamentul din curele și fu înhămat la sanie, împreună cu ceilalți caini. Învăță repede ce are de făcut, de la Dave și de la Spitz, care era conducătorul câinilor, precum și de la François, care îi plesnea pe toți cu biciul, cerându-le supunere.
Perrault mai aduse trei câini, trei husky. Billee și Joe erau frați, dar Billee era prea blând, în timp ce Joe era veșnic supărat și zburlit. Al treilea se numea Sol-leks, adică ”Furiosul”, un câine impunător care nu dorea decât să fie lăsat în pace, ca și Dave.
În prima noapte, Buck descoperi că nu are unde să se culce. Umblând de colo-colo, călcă pe Billee, care se îngropase în zapada. Buck înțelese ce avea de făcut și își săpă și el o groapă. Ningea, iar zapada îl acoperi cu totul, așa că, atunci când se trezi, se sperie ca și cum ar fi fost prins într-o capcană. Nici nu știa ce este o capcană, dar în el se trezise experiența strămoșilor săi sălbatici.
Plecară mai departe. Buck fu înhămat între Dave și Sol-Leks, de la care învăță bine meseria. Învăță în curând și altceva. Seara, când se făcea tabăra și primeau de mâncare, pește, tovarășii lui înfulecau repede apoi veneau și îi furau din mâncarea lui. Învăță să mănânce și el repede, apoi chiar să fure de mâncare de la alți câini sau chiar de la oameni. Fura însă cu viclenie, fiindu-i teamă de legea colților și a bâtei. Mușchii i se întăriră, simțurile i se ascuțiră, îi reveniră instinctele din sălbăticie. Își aminti și vechiul cântec strămoșesc, urletul pe care îl scotea în nopțile înghețate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !