CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI. Povestire pe scurt (16)

roman de JULES VERNE

Capitolul XVII În voia curentului

     Așa zisul vraci era Hercule. El i se adresa lui Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, ce se afla întins în pirogă. Lângă el stăteau vărul Benedict și Dingo.Când își reveniră, doamna Weldon și micul Jack se bucurară nespus văzându-i laolaltă pe cei pe care îi credeau pierduți pentru totdeauna.

Reunirea lor se datora lui Hercule. El urmase pas cu pas drumul parcurs de doamna Weldon, Jack și vărul Benedict până la Kazonde. În drum, îl găsise pe Dingo, rănit, și îl îngrijise până când se vindecase. Se ascunsese în pădure și pândise în preajma factoriei până în ziua în care apăruse vărul Benedict aflat în urmărirea manticorei. Aflând despre sosirea vraciului mgannga, îl pândise pe când trecea prin pădure, îi luase hainele și podoabele de vraci și îl legase bine, apoi plecase să îi elibereze pe doamna Weldon și pe fiul ei. Tot el îl salvase și pe Dick Sand. Când apa umpluse groapa regelui Moini, Hercule sărise la fund și smulsese stâlpul de care era legat Dick Sand, scoțându-l pe acesta la suprafață. Găsise pe râu o pirogă și se adăpostiseră acolo.

    Acum, hotărâră să ajungă pe calea apei în vreuna din coloniile din Guineea inferioară, unde puteau găsi ajutor. Făcură din crengi și ierburi un acoperiș care acoperea întreaga pirogă, astfel că părea un plaur care cobora pe apa râului împreună cu ceilalți plauri. Porniră la drum cu piroga, acostând numai când nu prindeau destul pește și trebuia să vâneze pentru a mânca.

     În primele zile malurile erau acoperite cu ierburi și copaci verzi și umbroși, care își uneau coroanele deasupra apei, nelăsând să treacă razele soarelui. Călătorii se simțeau bine în aceste condiții. Numai vărul Benedict era nemulțumit, până într-o zi când, în sfârșit, prinse o insectă necunoscută până atunci de entomologi. Fericit, hotărî să o denumească hexapodes benedictus, legându-și astfel numele de această descoperire științifică.

Capitolul XVIII Diferite întâmplări

     Drumul pe apă nu fu lipsit de diferite întâmplări. După vreo opt zile, pădurea lăsă loc junglei. Pe malurile râului mișunau animalele, ziua zebre și antilope, noaptea lei și leoparzi. Într-o zi, când Dick Sand tocmai doborâse un cerb, se ivi un leu care îl privi țintă pe Dick, apoi înșfăcă cerbul și dispăru în desișuri.

     Altădată trecură printr-un sat de locuințe lacustre, niște colibe construite chiar deasupra apei, cocoțate pe niște stâlpi de lemn. Era noapte și locuitorii puseseră năvoadele ca să prindă pește. Doi băștinași văzură ceea ce părea a fi un plaur și îi chemară pe ceilalți ca să ridice năvoadele, să nu le încurce plaurul. Piroga trecu de năvoade cu bine, dar, trecând pe sub o locuință, rămase fără o parte din acoperiș. Un băștinaș strigă ceva, însă apa îi duse repede pe fugari departe de sat.

    După câteva zile de la aceste întâmplări, ținutul prin care treceau își schimbă iar înfățișarea. Acum era pustiu, fără vegetație, fără animale. Nu mai aveau ce mânca și descoperirea unei păsări-călăuză fu o adevărată binefacere. Dick Sand și vărul Benedict o urmăriră și ea îi duse la câțiva stupi de albine din niște buturugi găunoase. Dick Sand aprinse un smoc de ierburi uscate și goni albinele, apoi luară mierea. Datorită acestei întâmplări fericite au mâncat pe săturate, dar mierea nu a ținut mult. Noroc că, după alte câteva zile, văzură într-un golf mii și mii de lăcuste care acopereau pământul. Prinseră cât putură de multe și le mâncară prăjite, după obiceiul băștinașilor.

     Într-o noapte, un zgomot îndepărtat îi trezi pe Hercule și pe Dick. Crezură întâi că este vuietul mării, dar Dick Sand, capitan la cincisprezece ani, își dădu seama că nu este marea. Dimineața văzură ce era, o cataractă uriașă, iar piroga nu era departe de ea.

* * *

Urmează Căpitan la cincisprezece ani (17)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !