4 iulie 2018

CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PĂMÂNTULUI (9)

roman de JULES VERNE


31


A doua zi, când se trezește, Axel se simte foarte bine. Află de la unchiul său că marea subterană întâlnită în a lor călătorie spre centrul Pământului are flux și reflux, ca și mările și oceanele de la suprafață. După socotelile profesorului Lidenbrock, se aflau acum undeva pe sub munții Scoției.

Contrar dorinței nepotului, profesorul vrea să continue drumul și să traverseze marea cu o plută. Hans face pluta din trunchiuri de copaci care abia începuseră să se mineralizeze, să devină fosile, așa că pluteau cu ușurință.

32

Cei trei improvizează un catarg din două bastoane și pânza din cuverturile lor. Botează locul din care pleacă  cu pluta Portul Graüben și apoi pornesc.
Pe drum întâlnesc alge uriașe, ce se întindeau cât vezi cu ochii. Axel este însărcinat să țină jurnalul de bord și notează toate observațiile făcute, toate fenomenele întâlnite, toate întâmplările prin care trec. Hans pescuiește un pește care semăna cu un morun, dar care era de fapt un strămoș al acestuia, o fosilă-vie. Mai pescuiește și alți pești din specii fosile. Toți aveau aceeași caracteristică, specifică animalelor ce trăiesc în peșteri, nu aveau ochi.
Axel începe să-și închipuie că în apă și pe țărmuri apar fel de fel de animale fosile, broaște țestoase, mastodonți, propiteci - primii lemurieni apăruți.  I se pare că înaintează prin păduri de ferigi uriașe, apoi că se întoarce în timp la apariția planetei Pământ. Este cuprins de un delir din care îl trezesc cu greu unchiul său și Hans.

33

După ce parcurg o distanță foarte mare pe apele acelei mări subterane, unchiul începe să se îngrijoreze că nu s-ar afla pe drumul cel bun. E nerăbdător să ajungă pe țărmul care nu se zărește. Vor să afle la ce adâncime e fundul și fac o sondă dintr-o cazma grea. O leagă cu frânghii și o scufundă, dar nu dau de fund. Scot cazmaua cu greu din apă și constată că fusese mușcată de un animal. Nu putea fi decât un monstru uriaș animalul care să poată mușca din cazmaua de fier.
După două zile apar și monștrii. Cei trei oameni porniți într-o calatorie spre centrul pamantului asistă la lupta teribila dintre un ihtiozaur și un pleziozaur. Plesiosaurul este învins, iar pluta se îndepărtează de câmpul de luptă.

34

Pe drum, cei trei văd în depărtare un jet care pare a fi emis de o balenă gigantică. Sunt înspăimântați, dar când se apropie descoperă că era o insulă din care țâșnea un gheizer. Insula este botezată Ostrovul Axel.
Călătorii debarcă și examinează apa gheizerului. Era clocotită, avea 160 de grade, ceea ce vestea că temperatura mediului va crește.

35

În ziua următoare norii coboară tot mai jos, anunțând schimbarea timpului. Atmosfera e plină de scântei, e saturată de electricitate. Axel propune să strângă pânza, dar unchiul, dimpotrivă dorește ca furtuna să-i ia și să-i ducă odată la țărm.
Furtuna izbucnește. Se face întuneric, vântul bate cu putere, plouă violent. Tună și fulgeră, apoi cade grindina. În a treia zi de când a început furtuna, catargul și pânza sunt smulse, iar pe pluta apare un glob strălucitor, orbitor, de electricitate. După alte zile de furtună înfricoșătoare, pare că se aud valurile izbindu-se de țărm.

* * * 


Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Semnați-vă însă comentariile cu un nume. E neplăcut să răspunzi la zeci, sute de ”Anonimi”. Vă mulțumesc !