CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PĂMÂNTULUI (10)

roman de JULES VERNE

36

Cei trei porniți într-o călătorie spre centrul Pământului sunt aruncați pe țărm de furtuna de pe marea subterană. Profesorul Lidenbrock vrea să pornească numaidecât la drum. Inspectează bagajele și vede că nu pierduseră decât armele.

Dorind să vadă sub ce zonă de la suprafața Pământului se află, profesorul folosește întâi busola. Descoperă cu uimire că furtuna îi adusese înapoi, pe țărmul de pe care porniseră.

37

Furios, profesorul hotărăște să traverseze iar marea. Axel îi arată că e imposibil, acum că pluta fusese avariată de furtună. Nepotul îi cere sprijinul lui Hans, dar acesta este neclintit, credincios celui care l-a angajat. Totuși, profesorul amână cu o zi plecarea. Furtuna îi aruncase în altă parte decât Portul Graüben și voia să exploreze întâi regiunea.

Profesorul și Axel pleacă în recunoaștere. Ajung la o câmpie acoperită cu oseminte, cu fosile de leptoterium, megaterium, mastodonti, propiteci, pterodactili. Deodată, unchiul ridică de jos, emoționat, un craniu de om.

38

Nu departe de locul unde găsiseră craniul omenesc, cei doi găsesc un cadavru de om, foarte bine conservat. Dar omul-fosilă nu era singur, se aflau acolo, amestecate cu fosilele de animale, numeroase fosile de oameni.

Cei doi pornesc mai departe frământați de întrebarea dacă nu cumva există pe acolo și oameni vii ai adâncurilor.

39

Unchiul și nepotul ajung la o imensă pădure de palmieri, conifere și ferigi uriașe. Lipsite de lumina și căldura soarelui, frunzele lor erau lipsite de verdeață, iar florile de parfum și culoare. În adâncurile unui desiș zăresc o turmă de mastodonți, iar în depărtare un om uriaș care se sprijinea într-un trunchi de copac cioplit ca un cioban în bâta sa.

Înfricoșați și fără arme, cei doi fug. În goana lor, zăresc pe jos un pumnal. Cercetând de jur împrejur, la intrarea unui tunel văd scrijelite două litere, A și S, inițialele lui Arne Saknussemm.

40

Fericit, profesorul preamărește memoria lui Saknussemm, care avusese grijă să lase urme în a sa călătorie spre centrul Pământului.

Călătorii se hotărăsc să-și continue drumul prin galeria indicată, dar la șase pași de intrare drumul era blocat de o stâncă uriașă. De data asta Axel este cel care declară că nu se dă bătut și vrea să continue călătoria. Stânca fiind prea mare ca să o spargă cu târnăcopul, cei trei o minează cu fulmicoton, urmând ca a doua zi să o arunce în aer.

* * * 

Urmează Călătorie spre centrul Pământului (11)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !