20000 DE LEGHE SUB MĂRI. Povestire pe scurt (7)

roman de JULES VERNE

Capitolul XXII. Trăsnetul căpitanului Nemo

Profesorul Aronnax, Ned Land și Conseil privesc în jurul lor să vadă de unde venise piatra. La marginea pădurii zăresc vreo douăzeci de papuași, înarmați cu arcuri și cu praștii. Cei trei iau repede proviziile și armele și se duc la barcă. Când ajung la Nautilus, profesorul îl înștiințează pe căpitanul Nemo. Acesta nu se îngrijorează deloc la gândul că sălbaticii ar putea încerca să se urce pe vas.

În dimineața următoare, profesorul iese pe punte și vede că pe mal  s-au adunat vreo cinci-șase sute de papuași. Nimeni nu părăsește vasul, iar sălbaticii nu se clintesc de pe țărm. După un timp, profesorul și Conseil se apucă să pescuiască scoici. Profesorul găsește printre ele o ciudățenie a naturii, o cochilie de melc spiralată de la stânga la dreapta, spre deosebire de marea majoritate care au cochilia răsucită de la dreapta spre stânga. Tocmai când o examinează atent și foarte mulțumit, împreună cu Conseil, o piatră venită dinspre sălbatici îi sfărâmă cochilia în mână.

Mânios pentru mâhnirea stăpânului său, Conseil ia pușca și trage în sălbaticul care trăsese cu praștia în ei. Imediat sălbaticii, îmbarcați în vreo douăzeci de pirogi, înconjoară vasul. Cei doi intră înauntru și profesorul îl anunță pe căpitanul Nemo. Acesta acționează panourile de protecție, care acoperă vasul. Profesorul se teme că papuașii vor năvăli când panourile vor fi deschise pentru aprovizionarea cu aer.

Într-adevăr, în ziua următoare panourile sunt îndepărtate, căci vasul trebuia să fie smuls de ape dintre stânci și era nevoie de împrospătarea rezervei de aer. Sălbaticii năvălesc, dar primii care ating rampa scării sunt azvârliți ca prin minune înapoi. Uimit, Ned Land se duce să pună și el mâna și pățește la fel, apoi strigă că l-a lovit trăsnetul. Prin rampă trecea curent electric și căpitanul Nemo își folosea trăsnetul împotriva musafirilor nepoftiți.

Capitolul XXIII. Aegri somnia (Somn neliniștit)

Nautilus se îndreaptă spre Oceanul Indian. Pe drum, căpitanul Nemo, cu un chip pe care se citea o mânie crâncenă, dar nu împotriva lor, le reamintește celor trei de condiția cu care le dăduse libertatea de a se mișca oriunde pe vas. Trebuia ca, atunci când le cerea el, să accepte să fie închiși din nou, pentru o vreme, în încăperea în care stătuseră la început, când ajunseseră pe Nautilus.

Cei trei sunt închiși, li se aduce de mâncare apoi sunt brusc cuprinși de somn, semn că în mâncare li se pusese un somnifer. Aronnax simte că organismul său se împotrivește acestui fel de somn, e neliniștit, apoi e chinuit de coșmaruri și, în final, cade într-un somn adânc.

Capitolul XXIV. Împărăția mărgeanului

Profesorul se trezește a doua zi în camera lui, iar Ned și Conseil în cabina lor. Căpitanul Nemo nu dă nici o lămurire despre ceea ce se întâmplase, dar îi solicită profesorului serviciile de medic (căci profesorul era și medic). Îl duce la căpătâiul unuia dintre oamenii lui, care avea capul sfărâmat și pe care nu îl mai putea ajuta nimeni și nimic. După două ore omul moare și un grup de oameni conduși de căpitanul Nemo, însoțit și de cei trei, coboară pe fundul mării, într-o pădure de mărgean.

Într-o poiană din pădurea de mărgean se afla un fel de cimitir, unde este îngropat corpul celui care murise.

* * * 

Urmează 20000 de leghe sub mări (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele!