roman de KARL MAY
16. Printre comanși (continuare)
Continuându-și drumul spre comoară, Old Shatterhand, Winnetou, Sans Ears și ceilalți ajung la poalele munților Sierra Blanca și intră în vâlceaua indicată de Hoblyn. Oamenii se răspândesc prin pădure, în căutarea unui loc potrivit pentru pășunea cailor. La un moment dat, Old Shatterhand aude glasul îngrozit al lui Bob, care cerea ajutor.
Negrul se urcase într-un copac, de frica unui urs grizzly care acum mormăia la el. Old Shatterhand ucide ursul, iar ceilalți vin și ei, îngrijorați la auzul focurilor de armă. Aleg părțile cele mai gustoase și îngroapă restul, ca să nu atragă păsările de pradă, ce ar fi putut să dezvăluie prezența lor acolo.
A doua zi, de dimineață, Sam și Charlie zăresc în depărtare doi albi îndreptându-se spre ei. Se ascund în tufișuri și albii se apropie. Erau căpitanul și Conchez. Căpitanul e mulțumit că nu găsise nici o urmă de om, deci ascunzătoarea comorii este neatinsă. Îi spune lui Sanchez că nu se mai teme nici de cei doi Morgan, nici de Sans -Ears și Old Satterhand și nici chiar de comanși, fiindcă era prieten cu ei. Tot vorbind, cei doi se duc drept peste tabăra oamenilor lui Old Shatterhand. Sunt dezarmați și legați, apoi fiecaruia i se pune un căluș în gură, tocmai când apar la întrarea în vâlcea cei doi Morgan. Aceștia nu observă nimic în jur, se duc întins la locul căutat și dezgroapă un balot în care se aflau banii și cecurile. Sunt prinși și legați și ei, apoi căpitanul și Conchez sunt judecați ca stakemeni. Sunt condamnați la moarte, după legile Vestului, iar Patrik Morgan este pus să le arunce în apă trupurile legate fedeleș.
Sunt judecați apoi Fred și Patrik Morgan, ucigașii soției și copilului lui Sam, ai tatălui lui Bernard Marshall, pentru atacarea trenului de călători și uciderea unui slujbaș de la calea ferată și alte fapte nelegiuite. Tocmai când Sam se pregătea să îi execute, Old Shatterhand își auzi calul fornăind a primejdie. Se repezi în desișul în care erau adăpostiți caii și, tocmai atunci auzi un urlet înspăimântător. Comanșii îi atacaseră tovarășii și îi luaseră prizonieri, urmând să-i ducă în așezarea lor și să-i omoare prin torturi.
Scăpase și Bob, care se suise într-un copac și se ascunsese într-o scorbură. El îi spune că indienii plecaseră, în cea mai mare parte, luându-i cu ei pe Winnetou, pe Sam și pe Bernard. Câțiva indieni rămăseseră de pază, împrăștiați în jurul locului unde fusese îngropat ursul. Old Shatterhand pune ochii pe unul tânăr, îmbrăcat ca un fiu de căpetenie. Îl ia prizonier, apoi ia caii celorlalți, ca să nu poată să ajungă înaintea lor la așezarea comanșilor.
Indianul cel tânăr, pe nume Ma-Ram, era chiar fiul căpeteniei comanșilor. Old Shatterhand îi redă libertatea, în schimbul promisiunii că îl va conduce la wigwam-ul lui (locuință din pământ, crengi și paie), apoi fumează amândoi pipa păcii. Nici nu pornesc bine la drum că întâlnesc o ceată furioasă de comanși. Erau în urmărirea celor doi Morgan care, noaptea, îl uciseseră pe indianul ce păzea bogățiile furate de ei și fugiseră cu ele. Caii ce purtau bogățiile se înecaseră în apele râului, din cauza greutății pe care o purtau, dar cei doi bandiți scăpaseră.
Ma-Ram și Old Shatterhand, împreună cu Bob, ajung la așezarea comanșilor. Old Shatterhand participă la sfatul indienilor, la care aceștia trebuiau să hotărască dacă fumează cu el pipa păcii, cu toate urmările care decurgeau de aici. Cum majoritatea erau împotriva lui și îi blestemau pe oamenii albi, Old Shatterhand schițează pe o hârtie chipurile căpeteniilor, le arată, apoi mototolește hârtia și o bagă pe țeava carabinei. Indienii se tem acum că el le-a vrăjit sufletele și, dacă va trage un glonț, sufletele lor nu vor mai ajunge niciodată în veșnicele plaiuri ale vânătorii. Albul le spune că nu se va întâmpla asta, dacă fumează cu el pipa păcii. După ce o fumează cu toții, le spune că le va da sufletele înapoi după ce își va alege un cort.
Old Shatterhand alege cortul în care erau ținuți prizonieri Winnetou, Sam și Bernard. Spre consternarea căpeteniilor comanșe, spune că îi socotește pe prizonieri oaspeții lui și îi și eliberează pe Winettou și pe Sam. Cele patru căpetenii comanșe sunt luate prizoniere. Old Shatterhand se duce la ceilalți comanși și le cere să garanteze libertatea tovarășilor lui, altfel le omoară căpeteniile. După o lungă discuție, indienii îi spun că sunt liberi și nu vor fi urmăriți timp de șase ore de la plecarea lor. Old Shatterhand socotește că era un răgaz bun, căci după cele șase ore avea să se întunece și ei vor continua să meargă, fiindcă noapte nu puteau fi urmăriți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !