WINNETOU. Povestire pe scurt (3)

roman de KARL MAY

3. Winnetou încătușat

Revoltat, Old Shatterhand cere ca ucigașul lui Klekih-Petra să fie pedepsit, dar Sam Hawkens îi explică faptul că legile Vestului Sălbatic îngăduie ca răufăcătorul să fie acuzat numai de rudele sau de prietenii celui ucis, ori el nu era nici una nici alta. Nu puteau nici să-l izgonească din tabără, fiindcă nu ei îl angajaseră. Nu numai atât, dar ar fi apărut pericolul să-i pândească din umbră și să-i împuște. Orice ar fi făcut cu ucigașul, Inciu-Ciuna și Winnetou aveau să se întoarcă cu mulți apași, ca să se răzbune pe ei toți.

Old Shatterhand și Sam pleacă a doua zi, să ia urma lui Inciu-Ciuna și a lui Winnetou. Tânărul îl uimește pe vânător cu toate cunoștințele lui despre viața în prerie, dar mai ales cu faptul că le adunase de prin cărți și, mai presus de orice, cu intenția de a scrie și el cărți despre locurile pe unde va umbla.

Cei doi găsesc urmele indienilor, care duceau cu ei trupul neînsuflețit al lui Klekih-Petra, întâi așezat pe cal, apoi pe o targă din crăci, târâtă de cal. După un timp, descoperă că se despărțiseră: Inciu-Ciuna pornise în mare grabă către oamenii lui, în timp ce Winnetou venea mai încet, cu trupul dascălului său.

Sam și Old Shatterhand pornesc înapoi, spre tabăra topografilor. Pe drum întâlnesc șase kiowași care se cunoșteau cu vânătorul. Sam îl prezintă elogios pe tovarășul lui, iar Vulpea-Șireată, șeful grupului, îi poftește să fumeze pipa păcii sau calumetul. Pipa de argilă miroase îngrozitor, iar șeful o umple cu un amestec ciudat, ce miroase și el teribil când este aprins. Old Shatterhand nu are încotro și trage din pipă când îi vine rândul, căci i-ar fi jignit groaznic pe indieni dacă ar fi refuzat-o.

Kiowașii povestesc că a fost dezgropată securea războiului între ei și apașii mescaleri. Kiowașii se duseseră să fure caii apașilor, iar apașii se apăraseră și uciseseră patru kiowași. Deși ei erau vinovați, kiowașii dezgropaseră securea războiului. Intenționau să-i atace prin surprindere pe apași, să omoare cât mai mulți și să le ia caii și lucrurile. Revoltat, Old Shatterhand întreabă ce nevoie au de caii apașilor, doar kiowașii sunt bogați și au mai mulți cai decât le trebuie. Indienii răspund că niște oameni albi voiau să le dea bani mulți și rachiu pentru acești cai.

Sam îi face semn tânărului să-și stăpânească revolta și le propune kiowașilor să vină să-i prindă pe Inciu-Ciuna și pe Winnetou când vor ataca tabăra topografilor. Lui Old Shatterhand nu-i vine să creadă că vânătorul vrea să-i atragă în cursă, dar Sam îi explică intențiile lui. Voia să-i elibereze pe cei doi indieni după ce ar fi prinși de kiowași, ca să-i determine să le fie recunoscători și să renunțe la răzbunarea pentru moartea lui Klekih-Petra. Tânărul acceptă explicațiile lui Sam, deși își pune întrebarea ce vor păți ceilalți apași și, de fapt, cum îi vor elibera ei doi, sau patru, dacă le adăuga și pe celelalte două călăuze.

A doua zi sosesc două sute de kiowași, conduși de Tangua, un indian pe fața căruia se citeau numai gânduri rele. După felul în care privește în căruța topografilor, plină cu provizii și cu lucruri, este limpede că o socotește prada lor sigură. Noroc că lui Sam îi dă prin minte să-i spună că în căruță se află pachete pentru aruncat stâncile în aer, care pot  să explodeze și să facă bucățele pe oricine se atinge de ele. Cum indienii nu concep să ajungă în veșnicele plaiuri ale vânătorii, adică pe lumea cealaltă, fără moțul scalpului și punga cu ”medicamente” de la gât, Tangua se îndepărtează iute de căruță și spune că îi va preveni și pe războinicii lui. 

Tangua, în numele indienilor, și Sam, în numele albilor, fumează pipa păcii, în timp ce Old Shatterhand își face mari griji pentru Winnetou și ceilalți apași.

* * *

Urmează Winnetou (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !