WINNETOU. Povestire pe scurt (24)

roman de KARL MAY

19. Helldorf-Settlement

Winnetou și Old Shatterhand își dau seama că ogellallașii și bandiții albi urmează să dea o nouă lovitură. Gândindu-se că șeful de tren raportase despre incident la cea mai apropiată stație de tren, Echo-Cannon, și că oamenii de la acea stație de tren vor merge să-i ajute, ei deduc că atacul se va da asupra stației rămase fără apărare.

Ajungând aproape de tabăra ogellallașilor, cei doi se duc să-i iscodească, iar Fred Walker rămâne să aibă grijă de cai. Charlie aude cum indienii și bandiții albi plănuiesc să plece a doua zi în zori spre Echo-Cannon. Îl vede pe banditul urmărit de Fred, Haller,  care acum își spunea Rollins.

Cei trei pornesc spre Echo-Cannon și lasă în drum un bilet pentru cei plecați de acolo să se reîntoarcă urgent la stație. Ajunși într-o vâlcea dintre munți, lângă un lac mic, descoperă un settlement, o mică așezare omenească. Lângă capelă se afla un grup de oameni care asculta glasul unui clopot, ce chema la slujba de seară. Când clopotul nu se mai auzi, oamenii începură să cânte Ave Maria.

Old Shatterhand, Winnetou și Fred Walker coboară în vâlcea și, după ce spun cine sunt, sunt primiți de oameni cu prietenie. Oamenii povestesc că veniseră din munții Bavariei și se stabiliseră aici în speranța că vor găsi pietre semiprețioase, opal, agat, cornalină, calcedonie, fiindcă ei erau șlefuitori de pietre. Nu avuseseră succes, nu găsiseră decât câteva bucăți de calcedonie, fiindcă nu reușiseră să urce pe munte unde era mare sălbăticie, iar urcușul foarte greu.

Cum Winnetou știa toate bogățiile munților, Charlie îl roagă să-i ajute pe acești oameni, să le spună pe unde se află pietrele căutate de ei. Winnetou acceptă să le spună, cu condiția să mai cânte odată frumosul imn Ave Maria. Cei trei pleacă apoi mai departe spre Echo Cannon.

20. Pe muntele Hancock

Cei trei ajung la stația Echo Cannon și sunt tratați întâi cu neîncredere din partea celor rămași acolo, care apoi ascultă și îndeplinesc măsurile de apărare propuse de ei. Sosesc și o sută de oameni înarmați de la o stație vecină, veniți în ajutor. Nu după multă vreme, Charlie și Winnetou descoperă apropierea unor iscoade ale ogellallașilor. Oamenii intră repede în clădiri, pentru a da impresia că sunt puțini la număr.

A doua zi ogellallașii, în număr de vreo două sute, împreună cu opt albi, atacă stația de tren. Sunt luați prin surprindere de numărul mare de apărători și sunt învinși imediat. Printre morți se numără și Haller, spre părerea de rău a lui Fred Walker, care ar fi vrut să-l ducă la judecată. Înainte de a muri Haller le spune că ogellallașii vor ataca Helldorf-Settlement.

Cei trei, împreună cu patruzeci de oameni de la stație, pleacă în grabă în ajutorul coloniștilor de la Helldorf-Settlement. Ajung acolo, dar ogellallașii trecuseră deja, luaseră oamenii prizonieri și dăduseră foc caselor. Pleacă toți pe urmele indienilor și, la un popas, Winnetou îi spune lui Old Shatterhand că își presimte moartea. Îl rogă să-i îndeplinească dorințele din testamentul pe care îl ascunsese la mormântul tatălui său, Inciu-Ciuna.

Noaptea, oamenii trebuiau să coboare în craterul în care își aveau tabăra ogellallașii. Winnetou coboară primul și este împușcat în piept. Îndurerați și înfuriați, tovarășii lui sar asupra ogellallașilor, îi înving și îi eliberează pe prizonieri. Cu ultimele puteri, Winnetou îl roagă pe Old Shatterhand să-i conducă pe acei oameni în munți, în locul unde se aflau pietre prețioase și aur. Pe ei îi roagă să mai cânte o dată Ave Maria, apoi se stinge.

* * *

Urmează Winnetou (25)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !