30 iunie 2018

WINNETOU. Povestire pe scurt (18)

roman de KARL MAY


15. Tâlharii pustiului


Sans Ears și Old Shatterhand, având pietrele prețioase cu ei,  călătoresc de cinci zile printr-un pustiu nesfârșit, numai nisip și stânci golașe. Drumul este însemnat cu niște țăruși și de aceea pustiul se numește Llano estaccado, adică Pământul jalonat. Cei doi călăreți sunt epuizați de sete și de căldură și la fel sunt și caii lor, Tony și Swallow, cel dăruit de Winnetou.

Cei doi descalecă și merg pe jos, pentru a ușura caii. Sam se prăbușește în nisip, iar Charlie (Old Shatterhand) se întreabă dacă nu le-a sosit sfârșitul. Fuseseră victimele vicleniei unor tâlhari, stackemeni. Aceștia mutau indicatoarele și trimiteau călătorii într-o direcție greșită, astfel că se rătăceau în pustiu și piereau de sete și epuizare. După aceea, tâlharii culegeau cu ușurință bunurile călătorilor. Uneori prada era foarte bogată, fiindcă pe aici călătoreau căutatorii de aur ce reveneau în est cu aurul adunat în California.
Old Shatterhand vede un vultur ridicându-se în aer, apoi aude glasuri de coioți.  Se apropie de aceștia și îi vine o idee. Împușcă un coiot și bea din sângele lui, apoi își umple plosca. Se uită în jur, vede un om prăbușit la pământ, un negru. Îi dă și lui să bea, apoi se duce la Sam și îi dă și lui. Grețoasa băutură le reface forțele.
Când negrul se ridică, Charlie îl privește mai bine și cei doi se recunosc. Era Bob, bătrânul servitor al giuvaergiului Marshall din Louisville. Charlie stătuse o vreme în casa giuvaergiului și se apropiase de fiii acestuia, Bernard și Allan. Acum află că Allan se mutase la San Francisco, iar Bob se aflase într-un grup de călători împreună cu Bernard, care voia să ajungă la fratele său. Giuvaiergiul fusese ucis și jefuit de tâlhari, Bernard rămăsese fără niciun ban și îi scrisese lui Allan, dar acesta nu răspunsese, așa că se hotărâse să plece să-l caute. Bob călărise în urma grupului și nimeni nu observase că i se făcuse rău și căzuse de pe cal.
Old Shatterhand îi lasă pe ceilalți doi să-și recapete puterile și pornește pe urmele grupului. La un moment dat ajunge la un hățiș de cactuși, atât de întins încât nu i se vedeau marginile. Îi vine o idee și dă foc hățișului de cactuși, apoi se întoarce la tovarășii săi. Sam se miră când află că el a dat foc hățișului de cactuși, se miră și când aude explicația, că a dorit să aducă ploaia. Cel mai tare se miră când vede că, într-adevăr, pe cer se adună norii, apoi brusc se pornește o ploaie torențială.
După ploaie, cei trei pornesc mai departe, pe urmele grupului lui Bernard. Îl ajung și Bernard este foarte fericit să îl regăsească pe Bob și să îl reîntâlnească pe Charlie. Din grup făceau parte cinci voiajori ai companiei de blănuri și alți trei bărbați, negustori. Conducătorul acestor oameni se numea Williams. El nu-i inspiră încredere lui Old Shatterhand, fiindcă pune întrebări curioase despre avutul lor și dă răspunsuri ciudate la întrebările sale.
Seara, înainte de culcare, Williams hotărăște posturile de pază. Old Shatterhand observă că la posturile duble îi pusese numai pe oamenii lui. Se furișează și ascultă ce vorbesc cei care făceau de pază și află că așa-zișii voiajori voiau să-i atace prin surprindere, în somn, și să-i omoare pe toți ceilalți. Old Shatterhand îi lovește fără zgomot cu pumnul său puternic pe cei doi și aceștia își pierd cunoștința. Revine la tabără și, ajutat de Sam, îi prinde și pe ceilalți trei voiajori.
Cei cinci sunt judecați, dar Williams e bun de gură și susține că nu pot fi judecați numai pe baza unor presupuneri, cât timp nu făcuseră nimic rău. Old Shatterhand îi cere lui Williams să-i conducă la Rio Pecos. Dacă vor ajunge acolo în două zile, vor fi liberi. Pornesc din nou la drum cu toții, voiajorii fiind bine legați pe caii lor.
Pe drum, Old Shatterhand află de la Bernard că dăduse prin ziare un anunț în care descria bunurile furate de tâlhari atunci când îl uciseseră pe tatăl lui. Citește și el un astfel de anunț, apoi îi arată lui Bernard pungile cu diamante și alte pietre prețioase, luate de pe calul lui Fred Morgan. Bernard le recunoaște, iar Old Shatterhand îi dă pungile, fără a primi diamantul pe care Bernard voia să i-l dea drept răsplată.
La Rio Pecos, Old Shatterhand le dă drumul voiajorilor, apoi negustorii o iau într-o direcție, iar Old Shatterhand, Sam, Bernard și Bob în alta. Prevăzător, Old Shatterhand le spune celorlalți să rămână pe loc și să se odihnească, iar el se duce după voiajori, bănuind că aceștia intenționau să le ațină calea. Ajunge la un loc bine îngrădit, în care aceștia ascundeau tot ceea ce jefuiseră. Îi aude cum plănuiesc să se întoarcă pe jos, ca să nu fie auziți, să-i omoare și să-i jefuiască. Descoperă apoi că unul dintre ei era Patrik Morgan, unul din cei doi ucigași urmăriți de Sam.
Old Shatterhand revine la ai lui și le propune ca, în timp ce bandiții vin să-i atace pe ei, să se ducă la ascunzătoarea bandiților, ca să-i lase fără cai, fără bogățiile jefuite și fără provizii. Acțiunea reușește, iar Hoblyn, banditul care rămăsese de pază, ca să-și scape pielea, promite să-i ducă la ascunzătoarea în care se aflau alte bunuri jefuite de la călători.

* * *

Urmează Winnetou (19)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Semnați-vă însă comentariile cu un nume. E neplăcut să răspunzi la zeci, sute de ”Anonimi”. Vă mulțumesc !