ȚIGANIADA sau TABĂRA ȚIGANILOR (5)

epopee de ION BUDAI-DELEANU

Cântecul X  (Capitolul 10)

Îndemnați de îndelungata leneveală, de mâncare și băutură, țiganii pălăvrăgeau fără oprire, ce orânduire să fie în țară. Unii ziceau să nu fie nici o rânduială, alții că să fie toți egali. Unii voiau să aibă voievod și boieri, ca toată lumea, alții cereau să nu mai existe biruri și nici să nu mai muncească nimeni.

Cum nu cădeau niciodată la învoială, sfaturile țigănești se sfârșeau mereu cu bătaie. De aceea, cei mai bătrâni hotărâră ca fiecare ceată să numească un om mai mintos, care să participe la sfat. Se adunară delegații cetelor și începură sfatul.

Baroreu susținu că pentru țigani este bună numai monarhia. Că un rege este ca un părinte pentru supușii lui și se îngrijește de toate, așa cum capul conduce cu grijă toate părțile trupului, iar un tată își îngrijește toată familia. În democrație, însă, toți se luptă să ajungă sus, fiecare vrea să ia locul altuia și să-și vadă de interesele lui, nu ale țării. Nu numai atât, dar oamenii de rând îi aleg să conducă pe cei care le dau ori le promit ceva, nu pe cei care au mintea luminată și intenții bune.

Slobozan, dimpotrivă, susținu republica, fiindcă un monarh nu are cum să știe cum merg toate treburile unei țări și își va alege sfetnici, care vor începe să-și facă interesele și să năpăstuiască poporul. Și apoi, poate că monarhul va fi bun, dar nu se știe cum vor fi urmașii lui.

Cântecul XI (Capitolul 11)

Vorbi apoi și Janalău, care zise că ar fi bine ca în vremi de restriște țara să fie condusă de un monarh, iar în vreme de pace, de dregători aleși pentru o perioadă de timp, care să aplice cu dreptate niște legi juste.

După vorba lui Janalău aleseră delegații să fie orânduirea lor: demo-aristo-monarhicească. Tocmai când se sfătuiau pe cine să aleagă ca să privegheze la alcătuirea legilor, tăbărî gloata țiganilor, în frunte cu Cucavel. Cerură să se spargă sfatul, iar a doua zi de dimineață să participe toată țigănimea la alegerea rânduielii țării lor.

Dimineață, Tandaler sări cu gura mare că n-au nevoie de niciun sfat, trebuie doar să hotărască cine să fie vodă peste țigănie, să aleagă un divan și niște boieri. Drăghici, fierarul, se miră că au uitat cu toții că țara lor are un vodă, pe Vlad Voievod, așa că mai bine să poarte de grijă ce vor mânca mâine, decât să-și bată capul cu domnia. Goleman fu de părere că nici nu e mare scofală să fii domnitor sau boier, mănânci bine, bei bine și aduni galbeni.  Corcodel sări și el că mai bine să se facă țiganii vlădici și preoți. Goleman îi tăie vorba scurt și întrebă țiganii pe cine vor să pună voievod al țiganilor.

Cântecul XII (Capitolul 12)

Unul zise că Goleman se vede voievod, altul sări la acela și țiganii se luară la bătaie. Tandaler strigă la ei să-i potolească, unul îi zise că se vede și el voievod, și bătaia se încinse și mai tare, ajungând un adevărat război, în care se omorâră și se schilodiră unii pe alții. Cei care rămaseră în viață se împrăștiară prin toată țara.

Părintele ceresc privi printre nori și văzu că totul se petrece cum hotărâse El. Îl trimise pe Arhanghelul Gavriil să-i spună lui Vlad Vodă că poporul său mai are mult de pătimit până să se izbăvească. Vlad înțelese și plecă de bunăvoie în exil. Brâncoveanu, comandantul gărzii chemă oștenii și le spuse că domnul a plecat și sunt liberi să plece și ei până vor veni vremuri mai bune.

Atunci ieși în față oșteanul Romândor și spuse că nu vor pleca nicăieri, ci vor lupta pentru libertate sub steagul Țării Românești.

Sfârșitul povestirii pe scurt a epopeii ”Țiganiada”

Citește textele întregi al Capitolului X, Capitolului XI și Capitolului XII !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !