PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (8)

roman de LIVIU REBREANU

II.7

Apostol ajunge la Parva pe timp de noapte. Trece pe lângă casa Martei și simte un sentiment de vinovăție care îl face să aștepte cu nerăbdare ziua următoare. Vrea să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare.

Acasă, mama lui Apostol nu-și găsește cuvintele, de bucuria revederii. Petre pleacă și el spre casa lui, peste Someș. Doamna Bologa povestește ce s-a mai întâmplat prin târg. Când Apostol o întreabă despre Marta, mama răspunde în fugă, apoi schimbă repede vorba.

A doua zi, după micul dejun, Apostol iese în cerdac, să se odihnească puțin. La scurt timp, aude râsul Martei. Se ridică și privește. Era Marta, împreună cu un ofițer ungur. Ea intră în curte și îi spune lui Apostol că a aflat de la servitoare că a sosit. Îl prezintă pe ofițerul ungur și îi spune logodnicului ei că acesta i-a ținut de urât toată iarna, în lipsa lui. Marta adaugă că l-a adus și pe el special ca să i-l prezinte, să nu fie gelos. De altfel, și locotenentul ungur era logodit, spune ea.

Stânjeniți, cei doi ofițeri poartă o disuție despre front, în care Marta intervine când cu glume, când cu suspine fără rost. După ce pleacă cei doi, Apostol are o criză de furie și îi este necaz pe el că venise cu gândul să-i ceară iertare Martei că nu prea îi scrisese. Îi era necaz mai ales pentru faptul că el plecase la război numai pentru capriciul ei, iar ea își omorâse plictiseala cu ofițerul ungur.

Bologa îi scrie tatălui Marthei că rupe logodna, făcută dintr-o pripeală copilărească,  și înapoiază verigheta.

II.8

Tocmai pe când Apostol și mama lui se aflau la masa de prânz, năvălește în casă avocatul Domșa, tatăl Martei. Îi spune doamnei Bologa că fiul ei a rupt logodna, lucru pe care ea încă nu îl aflase. Îi cere socoteală lui Apostol și îl întreabă de ce a făcut gestul. Tânărul răspunde netulburat că nu o mai iubește pe Marta.

Doamna Bologa rămâne mai întâi fără grai, deși în sinea ei nu era mulțumită de comportarea Martei. Totuși încearcă să îl convingă pe Apostol să se mai gândească. Apostol rămâne neclintit la hotărârea lui, iar Domșa pleacă acasă așa cum venise. Nici el nu era mulțumit, în sinea lui, de ușurința fetei, dar nu avusese puterea să-și certe unicul său copil.

Ajuns acasă, Domșa stă de vorbă cu Marta, care insinuează că Apostol s-ar fi supărat fiindcă au dus conversația în ungurește, din cauza însoțitorului ei.  Domșa preia ideea, mai ales că tatăl lui Apostol fusese un naționalist fervent, stătuse și doi ani în temniță, pe vremea Memorandumului. Povestește ce a pățit doctorului și judecătorului, iar a doua zi toată localitatea știa că Apostol Bologa a rupt logodna fiindcă logodnica lui a vorbit ungurește.

Notarul Pălăgieșu îl pârăște imediat pe Bologa solgăbirăului (șeful poliției). Acesta cere sfatul comandantului batalionului ce se afla în Parva. Comandantul îi spune însă că nu are vreme de fleacuri, iar solgăbirăul îi sugerează lui Pălăgieșu să stea de vorbă cu Bologa, fiindcă se cunoșteau din copilărie.

II.9

Mama lui Apostol află ce se spune în târg despre el și îl roagă să fie mai supus, fiindcă sunt vremuri primejdioase. Lumea spunea că, fiind ofițer, ar putea să aibă mari neplăceri.

Bologa își dă seama că lumea s-a cam ferit să vorbească cu el de când cu ruperea logodnei. Înțelege că asta din cauză că nu i-ar fi permis Marthei să vorbească ungurește. Începe să regrete că venise acasă.

Într-o după-amiază, sosește la ei și notarul Pălăgieșu. Îi spune lui Apostol că trebuie să repare ce stricase, că el se străduise să întrețină o atmosferă liniștită, iar faptul că rupsese logodna numai fiindcă fata vorbise ungurește provocase mari tulburări, care i-ar putea afecta cariera.

Îngrozitor de furios, Apostol Bologa îl lovește cu pumnul în gură pe notarul Pălăgieșu și îl dă afară din casă.

II.10

În zilele următoare, Apostol stă numai în casă, fiindcă ploua fără oprire. Discuțiile cu mama lui și vechile lui cărți de filosofie, amintirile din ultimii ani și gândurile care îi roiau în minte îl fac, în cele din urmă, să aibă revelația că sufletul său l-a regăsit pe Dumnezeu.

II.11

Schimbat de noile sale simțăminte, Apostol se duce și își cere iertare în public de la Pălăgieșu.

Cu trei zile înainte de expirarea concediului, Bologa primește ordin telegrafic să se întoarcă imediat la serviciul lui militar. Înainte de a pleca, el se duce și își cere iertare și de la Marta, care recunoaște că fusese vina ei.

Apostol pleacă cu zâmbetul pe buze, dar, privindu-și mama, din tren, are o presimțire neagră.

* * *

Urmează Pădurea spânzuraților (9)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!