PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (9)

roman de LIVIU REBREANU

Cartea a III-a

III.1

Ajuns în gară la Lunca, Apostol Bologa o zărește pe Ilona, care îl aștepta, și vede și flacăra care se aprinsese în ochii fetei când îl văzuse. Acasă, Apostol îl dă repede afară pe Petre, dornic să rămână singur cu fata.

Cei doi stau puțin de vorbă, iar fata încearcă să afle dacă acasă are o iubită. Apostol îi răspunde deschis că de ea îi fusese lui dor. Din cuvintele Ilonei reiese că și ei îi fusese dor de el. Cei doi se sărută, apoi fata fuge afară din odaie.

Apostol iese și el din casă și pornește tulburat spre marginea satului. Pe drum își dă seama că este îndrăgostit de Ilona.

III.2

A doua zi, locotenentul vorbește la telefon cu aghiotantul regimentului și îl întreabă de ce fusese chemat cu trei zile mai devreme din concediu. Acesta îi spune că fusese ordinul generalului Karg.

Apostol Bologa vrea să meargă să se prezinte generalului, dar aghiotantul îi cere să stea la locul lui, căci se așteptau evenimente importante și fiecare trebuia să fie la datorie.

III.3

La depozitul general de muniții, Bologa îl întâlnește pe locotenentul Gross. În discuția lor, urii lui Gross, Bologa îi opune iubirea de Dumnezeu. Gross îl contrazice, socotind că creștinismul e doar ipocrizie și că s-a ucis mult în numele lui. Tot în această discuție, Gross îi spune că generalul e de părere că el, Bologa, asmute oamenii împotriva ungurilor, nu a războiului. De la el află Bologa și că Cervenco e în spital, cu un glonte în plămâni, și doctorul nu îi mai dă mult de trăit.

Aproape de casă, Bologa îl întâlnește și pe Varga. Mai în glumă, mai în serios, acesta îi reamintește că intenționase să treacă frontul la români și îi spune că el îl așteaptă în continuare.

Bologa se duce și la spital, să îl vadă pe căpitanul Cervenco, aflat în stare foarte gravă. Locotenentul găsește alinare și sprijin în privirile pline de credință ale muribundului.

III.4

În zilele următoare, Apostol nu se gândește decât la Ilona. Fata este și ea îndrăgostită de tânărul ofițer.

A doua zi după ce tatăl fetei pleacă din comună pentru câteva zile, locotenentul obține promisiunea fetei că va veni la el seara, după ce se întoarce de la biserică.

În așteptare, lui Apostol îi trece prin minte că fata nu se potrivește nici cu credințele lui, nici cu planurile lui de viitor, dar nu poate rezista sentimentelor și dorinței pe care le are pentru ea.

Ilona vine, într-un târziu de la biserică și, în întunericul odăii, cedează dorințelor lui și ale ei.

III.5

A doua zi, de dimineață, Apostol o întâlnește din nou pe Ilona. Ea îi spune că îl iubește și că nu îi pare rău de pasul pe care l-a făcut.

Fericit, Apostol se duce la preotul Boteanu. Găsește multă alinare în cuvintele acestuia despre viață, despre familie, despre Dumnezeu. Vorbește foarte frumos despre soția lui și despre importanța pe care o are iubirea sa pentru ea.

III.6

Apostol se întoarce la cancelarie cu hotărârea luată. Când Vidor revine acasă, el îi cere fata de nevastă. Omul îi spune că fata nu are nici avere, nici învățătură, așa că nu se potrivește cu el. Apostol insistă și spune că se potrivesc, fiindcă se iubesc.

Vidor își cheamă fata și îi spune că Bologa o cere de soție. Ilona începe să plângă de fericire și tatăl ei își dă consimțământul la căsătorie. Apostol îi ia pe sus pe cei doi și îi duce la preotul Boteanu, să facă logodna.

Preotul este mirat de revenirea ofițerului după nici trei ore. Oficiază cu solemnitate logodna, apoi se așează cu toții să bea câte un pahar cu vin. Boteanu le povestește că  trei țărani, doi români și un ungur, încălcaseră porunca de a nu se mai duce la pădure în apropierea frontului. Fuseseră arestați, iar generalul ceruse spânzurarea lor ca spioni. Curtea Marțială avea să-i judece în ziua următoare, dar era sigur că îi vor face pe plac generalului.

Seara, Bologa pleacă cu Ilona la slujba de Înviere, ținută cu mult har de părintele Boteanu.

* * *

Urmează Pădurea spânzuraților (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!