comedie de ION LUCA CARAGIALE.
Actul II
După așa o noapte furtunoasă, Chiriac se duse să se culce la el. Veta rămase să se pregătească de culcare. Făcu lampa mai mică şi, în timp ce se învârtea prin odaie, făcând puţină ordine, intră Rică Venturiano. Tânărul îşi declamă fără să răsufle declaraţia de iubire, care întâi o sperie, apoi o uimi pe Veta.
El îi spuse că primise biletul în care îl chema la ea acasă. Îi aminti că se văzuseră şi se plăcuseră din priviri la "Iunion". Pomeni şi de "mitocanul de cumnatul" ei... Atunci Veta înţelese că era o încurcătură şi că tânărul o căuta , de fapt, pe Ziţa.
Pe cucoană o umflă râsul şi făcu lumina lămpii mai mare. Atunci îşi dădu seama şi Rică Venturiano că greşise şi că nimerise chiar la "mitocanul" acasă. Veta îi spuse să fugă iute, că bărbatul ei suferă de gelozie, iar tejghetarul are şi revolver. Nu apucă să spună toate acestea că îl auzi strigând de afară pe jupân Dumitrache spre Ipingescu. Îi spunea că i-a văzut capul moftangiului pe fereastră.
Veta îl puse pe Rică Venturiano să iasă pe ferastră, apoi să meargă la portiţa din fundul curţii. Tânărul jurnalist ieşi. Imediat sosiră jupân Dumitrache şi Ipingescu. Porniră să îl caute pe tânăr, iar jupânul strigă cât putu, să îi cheme şi pe Chiriac şi pe Spiridon.
Când auzi Chiriac că jupânului i s-a necinstit onoarea de familist şi că bagabontul fusese în casă, întâi nu voi să creadă. Găsiră însă în odaie bastonul pierdut în grabă de Venturiano. Atunci, Chiriac, cuprins şi el de gelozie, se repezi şi luă puşca. Porniră cu toții în căutarea musafirului nepoftit.
Anunţată de Spiridon, sosi şi Ziţa. Aflând că l-a trimis pe tânăr la portiţa dinspre maidan, se sperie groaznic. Încercase şi ea să o folosească şi era încuiată. Nu trecu mult şi auziră strigăte în curte şi o detunătură de puşcă. Ziţa se sperie pentru iubirea ei, iar Veta pentru Chiriac şi ieşiră să vadă ce s-a mai întâmplat.
Rică Venturiano, găsind portiţa încuiată, se întoarse în casă. Tocmai când credea că Spiridon o să-l scape de acolo, în schimbul unui mic bacşiş, fu încolţit de cei trei vânători furioşi.
Jupân Dumitrache şi Chiriac se repeziră să-l umfle pe bietul amorez, dar săriră Ziţa, să-şi apere monşerul, şi Ipingescu, să îl apere pe jurnalistul care scrisese chiar articolul citit în seara aceea. El îl recunoscuse pe cel care semna R.Vent., student la Drept şi publicist.
Veta îi lămuri lui Chiriac încurcătura, iar Chiriac îl lămuri pe jupân Dumitrache. Ipingescu îi spuse şi el jupânului cine e tânărul şi ce viitor are. Jupânul se linişti şi fu onorat că tânărul dorea să se însoare cu Ziţa. Până la urmă se dumiri şi de la ce pornise încurcătura. Casa lui jupân Dumitrache avea numărul 6. Cel care pusese numărul la poartă, îl pusese pe 6 de-a-ndoaselea. Rică venise aici, crezând că e numărul 9, unde stătea Ziţa.
Se pregăteau să meargă cu toţii la culcare, mulţumiţi că descurcaseră lucrurile. Jupânul băgă mâna în buzunar şi îşi aminti că găsise în patul Vetei o legătură de gât. Le spuse şi celor doi, lui Ipingescu şi lui Chiriac. Acesta din urmă o luă calm şi spuse că e a lui. Lămurit şi încrezător, după așa o noapte furtunoasa, jupânul se linişti că onoarea lui de familist nu e în pericol !
El îi spuse că primise biletul în care îl chema la ea acasă. Îi aminti că se văzuseră şi se plăcuseră din priviri la "Iunion". Pomeni şi de "mitocanul de cumnatul" ei... Atunci Veta înţelese că era o încurcătură şi că tânărul o căuta , de fapt, pe Ziţa.
Pe cucoană o umflă râsul şi făcu lumina lămpii mai mare. Atunci îşi dădu seama şi Rică Venturiano că greşise şi că nimerise chiar la "mitocanul" acasă. Veta îi spuse să fugă iute, că bărbatul ei suferă de gelozie, iar tejghetarul are şi revolver. Nu apucă să spună toate acestea că îl auzi strigând de afară pe jupân Dumitrache spre Ipingescu. Îi spunea că i-a văzut capul moftangiului pe fereastră.
Veta îl puse pe Rică Venturiano să iasă pe ferastră, apoi să meargă la portiţa din fundul curţii. Tânărul jurnalist ieşi. Imediat sosiră jupân Dumitrache şi Ipingescu. Porniră să îl caute pe tânăr, iar jupânul strigă cât putu, să îi cheme şi pe Chiriac şi pe Spiridon.
Când auzi Chiriac că jupânului i s-a necinstit onoarea de familist şi că bagabontul fusese în casă, întâi nu voi să creadă. Găsiră însă în odaie bastonul pierdut în grabă de Venturiano. Atunci, Chiriac, cuprins şi el de gelozie, se repezi şi luă puşca. Porniră cu toții în căutarea musafirului nepoftit.
Anunţată de Spiridon, sosi şi Ziţa. Aflând că l-a trimis pe tânăr la portiţa dinspre maidan, se sperie groaznic. Încercase şi ea să o folosească şi era încuiată. Nu trecu mult şi auziră strigăte în curte şi o detunătură de puşcă. Ziţa se sperie pentru iubirea ei, iar Veta pentru Chiriac şi ieşiră să vadă ce s-a mai întâmplat.
Rică Venturiano, găsind portiţa încuiată, se întoarse în casă. Tocmai când credea că Spiridon o să-l scape de acolo, în schimbul unui mic bacşiş, fu încolţit de cei trei vânători furioşi.
Jupân Dumitrache şi Chiriac se repeziră să-l umfle pe bietul amorez, dar săriră Ziţa, să-şi apere monşerul, şi Ipingescu, să îl apere pe jurnalistul care scrisese chiar articolul citit în seara aceea. El îl recunoscuse pe cel care semna R.Vent., student la Drept şi publicist.
Veta îi lămuri lui Chiriac încurcătura, iar Chiriac îl lămuri pe jupân Dumitrache. Ipingescu îi spuse şi el jupânului cine e tânărul şi ce viitor are. Jupânul se linişti şi fu onorat că tânărul dorea să se însoare cu Ziţa. Până la urmă se dumiri şi de la ce pornise încurcătura. Casa lui jupân Dumitrache avea numărul 6. Cel care pusese numărul la poartă, îl pusese pe 6 de-a-ndoaselea. Rică venise aici, crezând că e numărul 9, unde stătea Ziţa.
Se pregăteau să meargă cu toţii la culcare, mulţumiţi că descurcaseră lucrurile. Jupânul băgă mâna în buzunar şi îşi aminti că găsise în patul Vetei o legătură de gât. Le spuse şi celor doi, lui Ipingescu şi lui Chiriac. Acesta din urmă o luă calm şi spuse că e a lui. Lămurit şi încrezător, după așa o noapte furtunoasa, jupânul se linişti că onoarea lui de familist nu e în pericol !
Sfârşitul povestirii pe scurt a piesei de teatru ”O noapte furtunoasă”
Citește textul integral al piesei de teatru!
Găsești aici și alte povestiri pe scurt după piesele lui Ion Luca Caragiale:
O scrisoare pierdută
Conu Leonida față cu Reacțiunea
Năpasta
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !