MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON PRIN SUEDIA (7)

roman de SELMA LAGERLÖF

În parcul Oved

După ce fu salvat de gâşte, pentru Nils Holgersson începu o săptămână care păru că nu se mai sfârşeşte. Stolul de gâşte poposi în parcul Oved. Aici se afla mănăstirea Oved, lângă curtea unui castel mare şi impunător, pe malul lacului. Zburând deasupra lui, gâştele  glumiră pe seama unui dulău, iar Nils începu să râdă, gândindu-se câte glume vor spune gâştele în călătoria deasupra Suediei.

Prichindelul şi aminti apoi că, de fapt, el fusese trimis înapoi acasă şi, chiar dacă salvase gâsca atacată de jupân Smirre, nimeni nu îi spusese că va rămâne cu stolul.

Gâştele păşteau ore în şir pe un ogor, în timp ce Nils căuta în parcul Oved, prin tufişurile de aluni, ceva alune rămase neculese de anul trecut. După ce mâncau bine, gâştele zburau la lac şi se jucau în apă, îmbiindu-l pe gâscanul Martin să se ia la întrecere cu ele în zbor, la alergare sau înot. Gâscanul domestic era cam greoi, dar îşi dădea toată silinţa. Când oboseau, se odihneau, iar după-amiaza o luau de la capăt.

Nils a căutat toată săptămâna să fie cât mai cuminte, ba chiar a salvat o veveriţă din captivitate, apoi l-a salvat chiar pe Martin, pe care îl prinseseră nişte oameni. Gâştele păreau că nu ştiu nimic şi nu spuneau nimic despre călătorie. Într-o zi veni însăşi Akka la el să îl întrebe dacă a găsit de mâncare şi, aflând că nu găsise nimic în ziua aceea, îi aduse chiar ea o tufă uscată plină de seminţe.

Akka îl lăsă pe Nils Holgersson să mănânce, apoi îi spuse că se plimbă prin parcul Oved prea fără grijă, întrebându-l dacă ştie care sunt duşmanii  de care trebuie să se ferească, el fiind atât de mic. Apoi începu să  înşire animalele periculoase: prin parc erau vulpea şi jderul, pe malul lacului-vidrele, pe lângă zidurile de piatră-nevăstuicile, iar sub mormanele de frunze uscate-năpârcile. Când e pe câmp, să se ferească de păsările răpitoare, în aluniş de gaie, după asfinţit de bufniţă, şi peste tot de coţofene şi de ciori.

Bietul băieţel, când auzi că sunt atâtea animale care ar putea să îl atace, întrebă cum se poate apăra. Akka îl învăţă să lege prietenie cu animalele mici din pădure şi de pe câmp, cu veveriţele şi cu iepurii, cu piţigoii, cu ţiclenii şi cu ciocârliile. Toate îl vor vesti de primejdie, îi vor face rost de ascunzători sau se vor uni să îl apere.

Trecu săptămâna. Cu toate faptele lui bune, Nils nu primise nici un semn de la gâşte că le va însoţi mai departe, iar el nu îndrăznea să le întrebe.  Duminică, stătea cocoţat într-un tufiş mare de răchită şi cânta dintr-un fluier de trestie, înconjurat de păsărele. Deodată văzu că vine Akka, urmată de gâştele aşezate în şir.  Ea se apropie şi îi spuse că a vorbit cu spiriduşul care îl vrăjise şi l-a înduplecat să îl transforme la loc în om deîndată ce se va întoarce acasă.

Spre uimirea Akkăi, pe Nils îl podidi plânsul şi îi spuse urlând în culmea deznădejdii că lui nu îi pasă dacă va mai fi sau nu om, dar dorinţa lui cea mai fierbinte este să călătorească spre Laponia cu ele. Nils nu iubise niciodată pe nimeni, nici părinţii, nici colegii de şcoală, nici învăţătorul. Se împăcase numai cu Osa şi Mats, o fetiţă şi un băiat împreună cu care păzise gâştele pe câmp. Acum însă le îndrăgise pe gâşte şi se simţea tare bine în mijlocul lor, ceea ce îi şi spuse Akkăi. Când auzi, Akka se lăsă înduplecată şi se învoi să îl ia cu ele mai departe în călătorie. Nils Holgersson izbucni din nou în plâns, de data asta de fericire.

* * *

Urmează Nils Holgersson (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !