MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON PRIN SUEDIA (6)

roman de SELMA LAGERLÖF

Hârjoana gâștelor

Până pe la amiază nu se întâmplă nimic. Nils Holgersson rămase în copăcelul lui, iar jupân Smirre, dedesubt, la pândă. Deodată se ivi o gâscă sălbatică, ce zbura şovăielnic printre trunchiuri, începând hârjoana gâștelor. Vulpoiul se repezi să o prindă, dar nu izbuti. Apăru altă gâscă, zburând mai jos decât prima. Trecu pe lângă vulpoi, acesta sări să o prindă, cu acelaşi rezultat ca la prima.

Trecură pe rând a treia şi a patra, apoi trei deodată şi apoi cinci, pe sub nasul vulpoiului, ademenindu-l, toate cele treisprezece gâşte sălbatice, cu penele lor închise la culoare. La final trecu o gâscă albă ca zăpada, luminând întunecimea pădurii. Era Martin, dar nici pe acesta nu reuşi jupân Smirre să îl prindă.

Vulpoiul îşi aminti de Nils şi privi în copac. Nils Holgersson profitase de faptul că vulpoiul fusese ocupat cu gâştele şi fugise. Smirre nu avu timp să se gândească prea mult la prichindel, căci reîncepu hârjoana gâștelor. Gâştele se întoarseră şi începură să zboare deasupra lui, încet şi cât se poate de jos. Vulpoiul le urmărea şi, din când în când, sărea să prindă câte una, dar mereu gâsca îi scăpa. Deşi trecuse prin multe, gloanţele vânătorilor îi şuieraseră adesea pe la urechi şi  fusese urmărit de câini  de multe ori, jupânul vulpoi nu simţise atâta neputinţă ca acum, când nu izbutea cu nici un chip să prindă o gâscă.

Deşi nu mai era chiar tânăr, jupân Smirre era foarte arătos. Le uimise şi pe gâşte când îl văzuseră prima oară. Blana roşiatică lucea, pieptul îi era alb şi înfoiat, botul negru, iar coada stufoasă. La sfârşitul zilei aceleia, însă, vulpoiul devenise de nerecunoscut. Blana îi era zbârlită şi udă de năduşeală, ochii îşi pierduseră strălucirea, vulpoiul gâfâia şi limba îi ieşise de un cot.

Hârjoana gâștelor continuă, deși Nils Holgersson scăpase demult. Gâștelor nu le păsa că vulpoiul era prăpădit, dar şi plin de înverşunare. Nu se opriră decât când Smirre căzu pe un morman de frunze uscate, istovit, gata să-şi dea sufletul. Luându-şi zborul gâştele îi strigară că asta păţeşte cine cutează să se lege de Akka de la Kebnekajse.

* * *

Urmează Nils Holgersson (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !