MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON PRIN SUEDIA (8)

roman de SELMA LAGERLÖF

... Stolul de gâște, cu Nils și cu Martin, au pornit în lunga călătorie spre nord.  Ele nu zburau în linie dreaptă şi au făcut multe ocolişuri pe deasupra Suediei. Pe drum li s-au mai alăturat alte animale şi au fost urmăriţi de jupân Smirre. Au trăit aventuri minunate, din care voi mai povesti şi eu câteva. Dacă vreţi să le aflaţi pe toate, vă invit să citiţi cartea !

Dansul cocorilor

În sud-estul Suediei se află peninsula Kulla. Capătul care se scaldă în mare este muntele Kulla, de ale cărui poale se izbesc talazurile înspumate. Din vremuri străvechi, în fiecare an la început de primăvară, se întâlnesc aici la jocuri, pe un tăpşan, toate animalele. Dintre jocurile animalelor, cel  mai frumos şi mai vestit este dansul cocorilor.

Stolul gâştelor sălbatice se afla prin partea locului chiar la vremea jocurilor, aşa că hotărâră să meargă şi ele acolo. Nils Holgersson călători pe spinarea bărzoiului Ermenrich, care se alăturase stolului şi căruia Nils  îi făcuse un mare bine. Bărzoiul făcuse o mulţime de acrobaţii, ba plutise liniştit, cu aripile desfăcute, ba se aruncase în gol ca un pietroi, ba zburase în cercuri în jurul Akkăi.

Patrupedele, vulpi, iepuri, şobolani, şoareci, sosiră şi se instalară pe colnicele din jurul tăpşanului, fiecare neam ţinându-se deoparte de celelalte, deşi obiceiul vechi era ca într-o astfel de zi să trăiască în pace, fără ca animalele prădătoare să le  atace pe celelalte. După ce se instalară, sosiră nouraşi de ciocârlii sure, de piţigoi roşii-suri-albi, de grauri pestriţi şi de ţigleni cu pene galbene şi verzi. Sosi apoi un nor mare de vrăbii şi nici nu se aşezară bine că sosi cel mai mare nor, gri-albăstrui, compus din stoluri de ciori obişnuite, ciori bălţate, stăncuţe şi corbi.

Pe cer apărură şi fel de fel de linii şi semne, stoluri de cocoşi de pădure, păsări înotătoare de tot felul şi, la urmă, gâştele, între care şi cârdul Akkăi. După ce se aşezară la locurile lor, începură jocurile. Deschiderea a făcut-o dansul ciorilor, dar toți așteptau dansul cocorilor. Se împărţiseră în două şi cele două stoluri zburau unul după altul, se întâlneau, se întorceau şi o luau de la capăt.

A urmat goana iepurilor. Înşiraţi unul după altul fugeau repede, de le fâlfâiau urechile, făceau piruete şi sărituri, unii se dădeau de-a berbeleacul, alţii mergeau în două labe. Totul era atât de vioi şi de hazliu, se simţea că venise primăvara, aşa că le plăcu tuturor vieţuitoarelor, care începură să răsufle mai repede.

Urmară păsările de pădure. Sute de cocoşi de pădure, cu pene negre strălucitoare şi cu sprâncene roşii, năvăliră pe crengile unui stejar mare aflat în mijlocul tăpşanului. Pe rând, de la cel aflat în vârful copacului până la cei aflaţi pe crengile de la poale, îşi umflară penele, coborâră aripile şi ridicară coada, lungiră gâtul şi începură să fluiere, închizând ochii. Tuturor vieţuitoarelor li se înfierbântă sângele, simţind că primăvara venise într-adevăr.

Deodată în spatele gâştelor se strecură o vulpe, o gâscă dădu alarma, vulpea o înhăţă, mai mult ca să o facă să tacă şi toate gâştele se ridicară în zbor deasupra tăpşanului. Pe colnicul gâştelor rămase jupân Smirre, cu o gâscă moartă în gură...

Toată viaţa avea să se căiască Smirre pentru asta. Vulpile aflate acolo îl judecară şi îl pedepsiră foarte aspru. Fu surghiunit pentru totdeauna de lângă soţie şi copii, din vizuina lui, urmând să plece cât mai departe, în exil pe meleaguri străine. Şi ca să ştie toţi că era un surghiunit, vulpea cea mai bătrână din soborul de judecată îl lăsă fără urechea dreaptă.

Urmară luptele cerbilor, care făcură să le clocotească sângele în vine privitorilor, şi jocurile de primăvară se încheiară cu dansul cocorilor. Cenuşii, cu pene roşii la gât, alunecau, se legănau, ţinând gâturile întinse şi aripile desfăcute cu multă graţie. Toate vieţuitoarele uitară de luptă, toate tânjeau să zboare, să se înalţe deasupra norilor, ca şi cocorii.

* * *

Urmează Nils Holgersson (9)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !