DAVID COPPERFIELD. Povestire pe scurt (6)

roman de CHARLES DICKENS

11. Încep să trăiesc din munca mea şi nu sunt încântat

David Copperfield se trezi muncind la firma lui Murdstone, la vârsta de 10 ani. Depozitul firmei se afla într-o casă murdară şi putredă, colcăind de şobolani.

David şi încă trei băieţi făceau o adevărată corvoadă. Spălau sticle goale, le umpleau cu vin, le etichetau şi le sigilau, apoi le puneau în lăzi. Băiatul nu se putea împăca cu gândul că s-a isprăvit cu şcoala şi va uita tot ce învăţase, că va ramâne cufundat în sărăcie.

La ora douăsprezece şi jumătate, la pauza de masă, mister Quinion îl chemă pe David Copperfield şi îl prezentă unui om care vorbea cu distincţie, cu toate că era îndesat şi chel, iar hainele îi erau jerpelite, vădind sărăcie. Era mister Micawber, în casa căruia urma să locuiască David, cu chirie.

Lucrul se termina la opt seara. Atunci veni mister Micawber şi îl conduse pe David la el acasă. Aici se aflau missis Micawber, cu doi bebeluşi gemeni, o fetiţă de trei ani şi un băiat de patru ani şi slujnica familiei, o orfană venită de la o casă de muncă. Casa era şi ea jerpelită şi sărăcăcioasă.

Mister Micawber era înglodat în datorii. Creditorii îl asaltau zilnic, iar missis Micawber amaneta sau vindea mereu câte ceva de prin casă. Cu toate acestea, din banii luaţi mâncau şi beau cu plăcere, uitând că nu au cum să scape de datorii şi sărăcie.

Cu puţinii bani pe care îi primea, David mânca foate prost. Totuşi, nu se plângea nimănui. La depozit îşi îndeplinea corvoada cu hărnicie, şi nimeni nu avu să-i reproşeze nimic. Băieţii îl preţuiau, cu atât mai mult cu cât simţeau că este deosebit faţă de ei.

Acasă la Micawber nu putea nici atât să se plângă,  fiindcă aici povesteau despre datorii şi se plângeau soţii Micawber. E drept ca mai şi uitau de ele şi atunci beau şi mâncau cu poftă. Până la urmă, mister Micawber ajunse la închisoarea datornicilor, apoi hotărâră să părăsească Londra.

12. Fără să fiu mai încântat decât înainte că sunt pe picioarele mele, iau o hotărâre de mare însemnătate

David hotărî în sinea lui să scape de corvoadă şi să fugă la mătuşa Betsey Trotwood când Micawberii vor părăsi Londra. Îi scrise o scrisoare lui Pegotty ca să afle adresa mătuşii. Îi ceru şi o jumătate de guinee împrumut, fiindcă el nu avea nici un ban. Pegotty îi trimise o adresă aproximativă şi jumătatea de guinee.

Familia Micawber plecă, iar mister Micawber îi lăsă lui David un sfat preţios: să cheltuiască ceva mai puţin decât câştigă şi scapă de sărăcie.

David Copperfield îşi luă cufăraşul cu haine şi jumătatea de guinee şi porni către staţia diligenţelor. Cufăraşul fiind prea greu pentru el, tocmi un lungan cu un cărucior tras de un măgar să i-l ducă. În scurtă vreme lunganul o porni în goană, lăsându-l în urmă pe David. Acesta fugi, îl ajunse şi îi ceru căruciorul.

David băgase jumătatea de guinee în gură. Lunganul îi dadu un pumn şi îi luă şi moneda. Porni într-o goană turbată şi David nu mai reuşi să-l ajungă. Obosit şi plângând, porni în direcţia în care stătea mătuşa lui, lângă Dover, departe de Londra.

* * *

Urmează David Copperfield (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !