DAVID COPPERFIELD. Povestire pe scurt (3)

roman de CHARLES DICKENS

5. Sunt îndepărtat de casă

Nici nu se îndepărtase bine harabaua, că se opri. În ea se urcă Pegotty. Îl strânse pe David Copperfield în braţe, îi umplu buzunarele cu punguţe pline cu prăjituri, îi puse un portofel în mână şi fugi din haraba fără să rostească un singur cuvânt.

Harabagiul îl duse până la Yarmouth, la hanul unde avea staţie diligența. Pe drum, îi ceru să-i scrie lui Pegotty că "Barkis ar vrea". David promise că aşa îi va scrie.

La han, un rândaş profită de naivitatea lui David Copperfield. Îi aduse de mâncare şi de băut, dar mâncă el aproape totul, ba mai şi ceru un bacşiş uriaş.

Diligenţa merse până seara, când poposiră la alt han, pentru masa de seară, apoi diligenţa merse iar toată noaptea. Dimineaţă ajunseră la Londra. Îl preluă un tânăr palid, slab şi murdar, îmbrăcat sărăcăcios. Era mister Mell, profesor la Salem House, şcoala unde avea sa înveţe şi să locuiască David.

Trecură Podul Londrei şi merseră întâi pe la mama profesorului, care trăia într-un azil de femei nevoiaşe. Femeia găti ceea ce cumpărase David, acesta mâncă, apoi porniră mai departe. Luară tramcarul şi ajunseră până la urmă pe o colină pe care se afla şcoala.

Clădirea era murdară şi mirosea a putred şi a rânced. Nu era nici un băiat la şcoală. Era vacanţă, iar David Copperfield fusese trimis la vremea aceea ca pedeapsă. Nu numai atât, dar pedeapsa mai cuprindea o parte. David trebuia să poarte permanent în spate o bucată de carton pe care scria "Feriţi-vă de el. Muşcă !"

6. Fac noi cunoştinţe

Trecu o lună de zile, timp în care David Copperfield învăţă cu profesorul Mell şi luă mesele cu el, în deplină singurătate. Într-o bună zi, paznicul şi vreo două slujnice începură să facă curățenie, semn că venea directorul şcolii, mister Creakle.

La sosirea directorului, David merse să se prezinte. Directorul era roşu în obraz, avea chelie si vorbea abia şoptit, cu un glas stins. Lângă el se afla Tungay, portarul, care repeta cu glas puternic ceea ce şoptea directorul.
Răsucindu-i dureros o ureche, mister Creakle îi spuse că îl cunoaşte pe mister Murdstone, care e un om hotărât. Apoi directorul spuse că şi el e un om hotărât, care îşi face datoria.

A doua zi sosi şi mister Sharp, profesorul cel mai în vârstă al şcolii. Începură să vină şi băieţii. Primul a fost Tommy Traddles. Era un băiat de treabă, care nu a râs de David din pricina pancartei şi l-a ajutat să treacă mai uşor peste glumele băieţilor.

Sosi şi J.Steerforth, un băiat cu cel puţin şase ani mai mare decât David, care avea atunci nouă ani. Steerforth era socotit cel mai învăţat băiat din şcoală. Fu prietenos cu David, aşa că acesta îi încredinţă spre păstrare banii lui, aşa cum îi ceruse. Încuviinţă apoi ca Steerforth să cumpere lichior de coacăze, prăjituri şi fructe, ca să le facă seara cinste băieţilor.

Seara, se tratară cu bunătăţile întinse pe patul lui David. Împărţeala o făcu, cinstit, Steerforth. David află de la băieţi că mister Creakle era aspru şi îi bătea pe toţi, în afară de Steerforth, care lua masa cu directorul, soţia şi fiica lui şi mister Sharp.

Directorul nu avea ce să îi înveţe pe băieţi, căci nu ştia nimic. Înainte fusese negustor de hamei, iar şcoala o ţinea tot ca pe o negustorie. Îşi izgonise fiul, care lucrase şi el la şcoală, fiindcă se împotrivise felului dur în care îi trata nu numai pe băieţi, ci şi pe soţia şi fiica lui. Despre aceasta din urmă află că băieţii erau siguri că îl iubeşte pe Steerforth.  Înainte de culcare, Steerforth îl întrebă pe David dacă nu are vreo soră...

* * *

Urmează David Copperfield (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !