DAVID COPPERFIELD. Povestire pe scurt (25)

roman de CHARLES DICKENS

61. Îmi sunt înfăţişaţi doi interesanţi deţinuţi

David Copperfield se instală pentru un timp la mătuşa Betsey, până termina de scris cartea la care lucra. Din când în când mergea la Londra, la Traddles. Acesta îi administrase bine bine afacerile. La biroul lui sosea corespondenţa lui David. De când devenise faimos ca scriitor, primea o mulţime de scrisori.

Odată primi o scrisoare de la mister Creakle, fostul director al şcolii la care îl dăduse tatăl său vitreg. Mister Creakle ajunsese directorul unei închisori şi îl invita pe David să îl viziteze. David se duse, împreună cu Traddles.

Nu mică le fu mirarea celor doi când văzură cine erau cei mai apreciaţi deţinuţi de acolo, dat fiind purtarea lor supusă: Uriah Heep şi Littimer. Uriah Heep fusese capul unei bande care falsificase acte ale băncii Angliei, pentru a-şi însuşi o sumă mare de bani. Littimer fusese angajatul unui tânăr şi îi furase banii chiar înainte ca acesta să plece în străinătate. Încercase să se strecoare deghizat, dar îl recunoscuse miss Mowcher, pitica, datorită careia fusese arestat. Heep şi Littimer fuseseră condamnaţi la deportare.

62. Calea mea se luminează

Timp de vreo două luni, David Copperfield se duse săptămână de săptămână în vizită la Agnes, dar nu află adevăratele ei sentimente. În preajma Crăciunului hotărî să lămurească totul. Într-o seară avură o lungă discuţie, la sfârşitul căreia îşi mărturisiră iubirea. Se duseră şi îi spuseră şi mătuşii, care de multă vreme aştepta acest deznodământ.

Făcură o nuntă discretă. Când rămaseră numai ei doi, Agnes îi putu spune, în sfârşit, ce îi spusese Dora între patru ochi, înainte să moară. Îi ceruse să îi ia locul alături de David, după moartea ei.

63. Un musafir

După vreo zece ani de la căsătorie, David şi Agnes locuiau la Londra, împreună cu copiii lor. Într-o seară de primăvară se treziră cu mister Pegotty, acum un bătrân vânjos, cu părul alb, rumen la faţă.

Pegotty le povesti că Emily aflase de moartea lui Ham după vreun an de la plecarea lor în Australia.  Fusese peţită de mai multe ori, dar spusese că nu se va căsători niciodată şi va rămâne în casa unchiului ei. Missis Gummidge muncise din greu, ca o femeie de ispravă ce era. Muncise fără oprire  şi mister Micawber, care acum ajunsese magistrat.

Înainte de plecare, mister Pegotty şi David merseră la mormântul lui Ham. Mister Pegotty luă un pumn de ţărână şi iarbă cu el, aşa cum îi ceruse Emily.

64. O ultimă privire retrospectivă

Ajuns el însuşi la o vârstă mai înaintată, David Copperfield mai priveşte o dată în urma sa. O vede pe mătuşa Betsey, o bătrână tare, de 80 de ani. Dădaca lui, Pegotty, i-a crescut copiii, ajutând-o pe Agnes. Şi acum mai cârpeşte la lumina lumânării, deşi e bătrână şi poartă ochelari. Îl vede pe mister Dick, un bătrânel care înalţă zmeie când îi vin lui David copiii în vacanţă.

În fiecare an David îi făcea o vizită mamei lui Steerforth. O vede acum bătrână, uitând cine este el, uitând că îi murise fiul. Îl vede pe Traddles muncind şi având succes ca avocat, măritând pe rând surorile soţiei sale.

În sfârşit, o vede, cu frumuseţea ei senină, mereu alături de el, pe Agnes, geniul său bun.

Sfârşitul povestirii pe scurt a romanului ”Viața lui David Copperfield”