CIOCOII VECHI ȘI NOI. Povestire pe scurt (9)

roman de NICOLAE FILIMON

XXIV. Cochii vechi

Chir Costea Chiorul sosi la casa postelnicului Tuzluc şi intră pe furiş în odaia lui Dinu Păturică. Îşi puseră la punct socotelile, pentru a nu fi prinşi că au afaceri prefăcute.

Dinu Păturică îi dădu negustorului banii ce îi datora fiindcă îi cumpărase pe numele lui moşia Răsucita, a postelnicului Tuzluc. Nu numai atât, dar plătise mită la cochii vechi, adunarea neguţătorilor - să nu amâne vânzarea, la telal-başa - să nu anunţe licitaţia, ca să nu aibă concurenţi, casierului -  să nu facă greutăţi la numărarea banilor. Mai plătise şi alte taxe şi bacşişuri.

A doua zi merseră la mezat, o licitaţie la care se vindeau bunurile boierilor datornici. După vânzarea hainelor şi bijuteriilor avu loc licitaţia de moşii. Chir Costea Chiorul cumpără alte două moşii ale postelnicului, în numele marelui pitar Dinu Păturică.

XXV. Marea hătmănie

Dinu Păturică ajunsese  sameş, casier, la hătmănie, conducerea supremă a armatei. Şi în această calitate făcuse fel de fel de hoţii. Ultima hoţie era că înlocuise cu o piatră falsă un smarald de preţ lăsat în păstrare la hătmănie de un mare boier.

După ce îl păcăli pe hatman să-i semneze o hârtie care îl acoperea în cazul pietrei, ciocoiul îl sili pe un biet boier de ţară să îi dea ruşfet, mită, pentru a i se elibera cât mai curând banii ce i se cuveneau pentru vânzarea unei moşii. Când plecă, boiernaşul trebui să mai plătească bacşişuri la toţi funcţionarii, iar acasă descoperi că lipsea din bani, iar unii erau falşi...

Ajuns acasă, ciocoiul află că vodă Caragea fugise şi se bucură, căci aşa se sfârşise cu totul puterea postelnicului, care nu mai avea cui să-l reclame că îi furase toată averea.

XXVI. O scenă dramatică

Aflând că urmează să fie înlocuit de pe tronul ţării, vodă Caragea fugise fără veste în Europa cu familia şi averea sa.

Postelnicul Andronache Tuzluc se întristă, căci nu avusese prieteni şi cel mai apropiat îi fusese vodă. Totuşi, se gândi că mai are doi oameni alături de el, pe Dinu Păturică şi pe Chera Duduca. Acasă, însă, dezastru: află că Dinu îi luase toată averea, că rămăsese chiar şi fără acoperişul de deasupra capului. Toate slugile, în afară de una, părăsiseră deja casa.

Furios, boierul se duse la spătărie să reclame, dar, nemaifiind vodă Caragea, nu se mai bucura nici el de trecere, şi spătarul îl luă peste picior.

Seara, se duse la Duduca, dar şi acolo avu o mare surpriză. Află că îşi luase toate lucrurile şi părăsise casa, ducându-se la Dinu Păturică. Urma să se cunune cu acesta chiar în seara aceea.

Postelnicul Andronache Tuzluc, turbat de mânie, dădu fuga la biserica unde avea loc cununia. Ceremonia era pe la jumătate când sări la miri şi strigă lumii toate câte i le făcuseră. Preoţii de abia îl ţinură să intre în altar după cei doi. De supărare, boierul făcu un atac de dambla, apoplexie, şi îşi pierdu minţile.

* * *

Urmează Ciocoii vechi și noi (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !