roman de NICOLAE FILIMON
XVIII. Ce n-aduce anul, aduce ceasul
Vătaful de curte izgonit de postelnic, Gheorghe, se făcu jălbar. Ştia bine greceşte, scria frumos româneşte, cunoştea legile şi, mai ales, nu mai voia să fie vătaf. Era cinstit şi nu putea suferi hoţia slugilor. Într-o zi, aflându-se la slujba lui prost plătită, îl cunoscu pe banul C. Bătrânul boier preţui cinstea, frumoasa purtare a lui Gheorghe şi cunoştinţele lui, aşa că îl angajă în casa lui, drept grămătic.
Tânărul Gheorghe se dovedi harnic şi priceput şi se purtă cu demnitate, respectând şi pe cei mari, fără a-i linguşi, dar şi pe cei mici, fără a cădea în familiarisme. Tânărul înaintă rapid în rangurile boiereşti, întâi datorită aprecierii banului C, apoi chiar datorită lui vodă Caragea. Acesta aflase despre însuşirile lui şi voise să arate lumii că ştie să răsplătească meritele.
Maria, fiica banului, văzând ce interes îi poartă tatăl său, se interesă şi ea de Gheorghe şi sfârşi prin a simţi iubire pentru el. Şi ea îi căzu dragă lui, dar atunci începură să se ferească unul de altul, fiindcă el nu era de rangul ei şi era şi în slujbă la tatăl său.
Fata căzu chiar în melancolie şi atunci tatăl ei, care avusese nişte presimţiri, pricepu ce se întâmplă. Gheorghe înţelese că banul şi-a dat seama şi părăsi casa. Îi lăsă banului o scrisoare în care explica faptul că a plecat pentru a nu cădea în greşeală. După îndelung zbucium sufletesc, banul trimise după Gheorghe, hotărât să-i dea fata de soţie. Gheorghe plecase, însă, în Moldova.
XIX. Avertismentele
Vodă Caragea începu să întreţină legături cu Eteria grecească. Sultanului nu îi plăcu acest lucru şi începu să-i trimită avertismente, apoi trimise soli ca să-i ceară capul. Vodă îi făcu să dispară pe toţi solii şi se apucă să strângă avuţii cât mai multe, ca să aibă cu ce fugi când va sosi momentul.
Postelnicul şi vătaful lui avură presimţiri despre ce urma să se întâmple şi începură şi ei a strânge cît puteau de mult. Făcând o socoteală a averii strânse într-un an, Dinu Păturică văzu că are două sute de pungi cu bani, moşia stapânului său, pe care o cumpărase pe nimic prin mijlocirea lui Chir Costea Chiorul şi viile stăpânului.
Lui Andronache Tuzluc îi mai rămăseseră două moşii şi casele, dar ciocoiul pusese ochii şi pe acestea.
* * *
Urmează Ciocoii vechi și noi (8)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !